Gustări sub 15 g hidrați de carbon în diabetul de tip 1

Depinde de program și de tratament. Ai nevoie de o gustare când trec mai multe ore între mese, înainte sau după un efort fizic și uneori seara. Dacă folosești analogi de insulină sau o pompă, gustările fixe, la ore prestabilite, nu mai sunt obligatorii. Acest lucru ține de schemele vechi. În tratamentul modern al diabetului gustarea este o alegere, nu o obligație [1].

Nu confunda gustarea cu tratamentul hipoglicemiei. Acolo folosești hidrați de carbon (carbohidrați sau HC) cu absorbție rapidă, în cantitatea stabilită de medic. Scopul în tratamentul hipoglicemiei este ca glicemia să urce în câteva minute. Grăsimile și proteinele, adică tocmai ce face o gustare să fie bună, încetinesc creșterea glicemiei. Acest lucru nu ajută deloc în tratamentul hipoglicemiei. Gustarea are alt rol: să îți țină de foame până la masa următoare. Cele două abordări nu se înlocuiesc una pe alta.

Multe, iar cele mai bune sunt și sățioase:

• un ou fiert — 0,5 g HC.
• o felie de cașcaval de 30 g — sub jumătate de gram.
• o mână de măsline — 1–2 g HC.
• o mână de nuci, 30 g — 2–3 g HC.
• un iaurt grecesc de 150 g — 5–6 g HC.

Toate stau mult sub pragul de 15 g HC, așa cum arată figura de mai jos [2].

Dulcele poate avea și el loc în gustare. Un bol de căpșuni, cam 100 g, ajunge la 6 g HC. Un măr mic, la 12–15 g HC, încape și el, chiar la limită. Douăzeci de grame de ciocolată neagră de 85% adaugă în jur de 3 g HC. Sub 15 g HC nu înseamnă însă fără efect asupra glicemiei. Dacă glicemia este deja mare, creșterea se vede încă și mai bine. Verifică pe senzor cum răspunzi la astfel de gustări și învață treptat cum să alegi dozele potrivite de insulină.

Da, sunt una dintre cele mai comode gustări. La o mână de 30 g rămân doar 2–3 g HC de numărat, fie că sunt nuci, migdale sau alune. Restul HC sunt fibre, care nu se absorb și nu devin în final glucoză [3]. Grăsimea și proteinele te ajută să te saturi, iar glicemia urcă lent și puțin. Semințele de floarea-soarelui și cele de dovleac stau în aceeași zonă.

Capcana este cantitatea. Dintr-un bol mare mănânci adesea fără să numeri, iar 100 g înseamnă 7–10 g HC și multe calorii. Caju face excepție: la aceeași mână de 30 g ajungi la 7–8 g HC, de trei ori mai mult comparativ cu nucile sau migdalele. Cele glazurate sau prăjite în miere intră în altă categorie. Pune-le într-un bol mic, în loc să mănânci direct din pungă.

Seara, gustarea nu este obligatorie. Dacă glicemia este stabilă și insulina bazală este potrivită, poți dormi fără să consumi nimic în plus [4]. Când simți nevoia, alege ceva mic și consistent: 150 g de iaurt grecesc cu 5–6 g HC, brânză de vaci sau câteva nuci. Niciuna din aceste variante nu se apropie de 15 g HC. Un pahar de lapte, la care mulți se gândesc prima dată, adaugă însă 12 g HC.

Dacă ai hipoglicemii nocturne repetate, gustarea zilnică nu este soluția. Gustarea acoperă problema o noapte, dar cauza rămâne. Această problemă poate fi generată de efortul de peste zi sau o insulină bazală în doză prea mare. Discută cu medicul tău ajustarea de doză, folosind datele de la senzor. O gustare mâncată din obicei, cu o doză de insulină nepotrivită, poate duce la o glicemie mai mare dimineață.

Da, chiar foarte bine. O sută de grame de castraveți, roșii, țelină sau ridichi înseamnă în jur de 3 g HC. Două linguri de humus, adică 30 g, adaugă aproximativ 4 g HC, deci toată gustarea ajunge pe la 7 g HC. Ardeiul și morcovul au ceva mai mult, 4–7 g HC la 100 g de produs și urcă totalul spre 10 g HC. Rămâi în continuare sub prag [5].

Cantitatea de humus decide totul. Un bol întreg, de 100 g, adaugă 12–14 g HC, deci se apropie de prag. Verifică eticheta, pentru că unele sortimente au mai mult ulei sau zahăr adăugat. Aceeași idee merge și la untul de arahide fără zahăr, o lingură conține aproximativ 2 g HC. Sosul de iaurt cu usturoi are încă și mai puțini HC.

Este una dintre cele mai bune gustări când vrei zero HC. La o jumătate de gram de HC pentru o bucată, oul nu îți schimbă calculul, iar două ouă ajung abia la un gram de HC. Oul te satură prin proteine și grăsimi, se fierbe dinainte pentru mai multe zile și se mănâncă oriunde, oricând. Un pic de sare sau de boia nu adaugă HC.

Lipsa HC nu înseamnă lipsa oricărui efect. O cantitate mare de proteine poate ridica glicemia mai târziu, la două-trei ore, mai ales seara [6]. Urmărește senzorul câteva zile și vezi cum răspunzi tu la astfel de mese. Ce adaugi lângă ou poate schimba socoteala: o felie de pâine aduce singură 15 g HC. Dacă apar creșteri repetate ale glicemiei, discută cu medicul momentul optim al administrării dozei de insulină.

Cele mai multe, dacă porția este una obișnuită:

• o portocală medie — în jur de 12 g HC.
• o piersică medie — cam tot atât.
• un kiwi — aproximativ 8 g HC.
• un măr mic — 12–15 g HC, deja lângă prag.

Regula de fond pentru mere este următoarea: 10–15 g HC la fiecare 100 g pe care îi mănânci. Mărimea contează mai mult comparativ cu soiul.

Fructele de pădure îți permit porția cea mai mare. Căpșunile au în jur de 6 g HC la 100 g, iar zmeura doar 5 g HC. Chiar și la 150 g de produs rămâi pe la 8–9 g HC [7]. Banana și strugurii adaugă rapid HC, iar fructele uscate concentrează zahărul de trei-patru ori. Sucul se comportă altfel, ca o băutură dulce.

Da, mai ales cașcavalul și celelalte brânzeturi maturate. Treizeci de grame rămân sub o jumătate de gram de HC, pentru că lactoza dispare odată cu zerul și cu maturarea. Telemeaua, scursă și ținută în saramură, stă sub un gram de HC la aceeași cantitate (30 g). Brânza de vaci are 3–4 g HC la 100 g. O felie subțire lângă câteva roșii creează o gustare completă [8].

Mezelurile cer mai multă atenție. Șunca slabă și pieptul de curcan sunt aproape fără HC, dar multe produse au amidon, făină sau zahăr adăugate. Unele preparate ajung la 4–5 g HC la 100 g de produs. Citește rubrica „Glucide” de pe etichetă și compară sortimentele. Excesul de sare din mezeluri este motivul pentru care merg mai degrabă ca variantă ocazională.

Depinde de câte grame are gustarea, de raportul stabilit de medic și de insulina activă din corp la acel moment. La 2–3 g de HC, cât are o mână de nuci sau de măsline, calculul dă de obicei zero. La 12–15 g HC, cât are un măr, din raport iese deja o doză de insulină. Nu există un răspuns valabil pentru toată lumea, iar raportul tău insulină / carbohidrați îl stabilește medicul [9].

Contează și momentul. Dacă mai ai insulină activă de la masa de dinainte, o gustare mică poate fi deja acoperită. La pompă și mai ales la sistemele automate anunți gustarea, ca algoritmul să știe ce ai mâncat [10]. Când scazi hidrații de carbon fără să ajustezi dozele de insulină crește riscul de hipoglicemie. Ajustarea dozelor de insulină se face împreună cu medicul.

Alege ce rezistă fără frigider și se deschide ușor. Nucile porționate dinainte în pungi mici, cu 2–3 g HC pentru fiecare pachet, sunt cel mai simplu răspuns. O conservă mică de ton nu aduce nimic de numărat, iar brânzeturile ambalate țin câteva ore la temperatura camerei. Un măr întreg e ușor de transportat. Legumele tăiate de acasă stau cel mai bine într-o cutie.

Batoanele „fără zahăr adăugat” cer o privire pe etichetă. Multe au fructe uscate, cereale sau polialcooli, iar totalul urcă adesea spre 20 g HC. Pe eticheta europeană, polialcoolii sunt deja incluși în rubrica „Glucide” [11]. Ține în geantă și hidrați de carbon rapizi pentru hipoglicemie, în cantitatea stabilită de medic. Păstrează-i într-un buzunar separat, ca să nu îi confunzi cu gustarea.