Pompele de insulină fără tub, de tip plasture

O pompă fără tub la exterior, de tip plasture, este un dispozitiv mic, pe care îl porți lipit direct pe piele și care îți administrează insulina subcutanat [1]. Pompa fără tub la exterior are rezervorul de insulină, mecanismul pompei și o canulă scurtă (intră subcutanat), toate la un loc, într-o singură carcasă compactă [2]. Pentru că nu există tub la exterior, insulina parcurge un drum foarte scurt, din pompă direct în țesutul subcutanat.

Toate componentele stau pe piele, așa că nu porți un dispozitiv separat în buzunar sau prins de haine. Comanda pompei o faci doar de la distanță, cu o mică telecomandă sau cu o aplicație de telefon [3]. Este principala alternativă la pompa cu tub și este numită adesea „pod”, așa cum arată figura de mai jos [4].

Pompa de tip plasture are pe partea de dedesubt un strat adeziv lipicios, ca un plasture medical puternic. Va trebui să cureți și să usuci bine pielea, apoi dezlipești folia protectoare și apeși pompa tip plasture pe piele, ca să se prindă cât mai etanș [5]. Majoritatea pompelor de tip plasture introduc apoi canula automat, în cadrul procesului de activare [2]. La apăsarea unui buton, un ac fin așază canula (un mic tub moale) subcutanat și apoi se retrage, lăsând pe loc doar canula.

Adezivul este gândit să țină pe toată durata purtării, fiind rezistent la transpirație și apă. Dacă ai pielea foarte grasă sau transpiri mult, șervețelele de pregătire a pielii sau o bandă suplimentară de fixare te pot ajuta să fixezi mai bine pompa [5]. De fiecare dată când o pompă tip plasture se termină va fi înlocuită cu una nouă, care trebuie aplicată mereu pe o zonă de piele curată [6].

O pompă fără tub o controlezi fără fir, de pe un dispozitiv separat, cum ar fi o mică telecomandă sau o aplicație pe telefon [2]. De acolo setezi insulina bazală, dai dozele de masă și de corecție și verifici ce face pompa tip plasture [3]. Pompa și telecomanda comunică printr-o legătură fără fir (de tip Bluetooth LE), pe distanță scurtă. Comunicarea este securizată, astfel încât să nu poată să intervină o altă persoană sau dispozitiv în mod neautorizat [7].

Practic, comenzile sunt pe un ecran pe care deja știi să îl folosești, nu pe pompa în sine. Trebuie să ai telecomanda sau telefonul la o distanță mică față de pompă (de exemplu în mână), ca să rămână conectate. Dacă telecomanda rămâne fără baterie sau este prea departe, pompa de tip plasture continuă să administreze insulina bazală așa cum era programată [2]. Această situație este foarte improbabilă, deoarece raza de acțiune este de câțiva metri, iar telecomanda ținută în mână este mult mai aproape de pompă [7]. Devine relevant doar pentru un părinte care controlează de la distanță pompa unui copil.

Pompa de tip plasture se poate monta acolo unde există un strat de grăsime în țesutul subcutanat potrivit pentru canula pompei și unde poate sta comod și sigur. Zonele obișnuite sunt:

• abdomenul.
• partea din spate sau exterioară a brațului.
• coapsele.
• partea de jos a spatelui.
• partea de sus a feselor [8].

Ca reguli practice, când alegi locul:

• ferește-te de marginea pantalonului, de curea și de cusăturile mai dure, care freacă zona.
• evită cicatricile și ombilicul.
• evită locurile pe care te sprijini sau stai întins din când în când [5].

De fiecare dată când schimbi pompa va trebui să schimbi și zona de amplasare a ei. Pielea care a stat sub adeziv și locul canulei au astfel timp să se refacă [9].

O pompă de tip plasture poate stoca de obicei până la aproximativ 200 de unități de insulină [2] [3]. Această cantitate este în general mai mică comparativ cu cea din rezervorul unei pompe cu tub, deoarece toate componentele trebuie să încapă într-o singură carcasă mică, purtată pe piele [1].

Rezervorul mai mic al pompei fără tub la exterior este totuși suficient pentru majoritatea pacienților pe durata purtării pompei. Dacă folosești însă multă insulină în fiecare zi, e posibil să fii limitat în privința duratei de utilizare a unei pompe de tip plasture [1].

De obicei porți o pompă fără tub pentru trei zile, cu o fereastră suplimentară de până la opt ore în care trebuie să o înlocuiești cu una nouă [2]. Acest interval de timp se potrivește cu cel la care oricum ar fi trebuit schimbat locul canulei la o pompă cu tub [4] [10].

Pompa de tip plasture te anunță când se apropie de finalul perioadei de utilizare. Se oprește când ajunge la limita de purtare (inclusiv perioada de grație) sau când rămâne fără insulină [2]. Atât timp cât planifici schimbarea pompei într-un moment potrivit, nu foarte aproape de ora de culcare sau de un drum lung, lucrurile rămân simple și sigure [5].

Da, partea pe care o porți pe piele este de unică folosință. Când se termină durata de utilizare, trebuie să scoți pompa și să o arunci, apoi aplici una nouă [2]. Telecomanda sau telefonul cu care programezi pompa se refolosesc și rămân la tine.

Unele modele de pompă de tip plasture împart lucrurile altfel. Au o parte de pompă refolosibilă și o bază de unică folosință. Baza conține adezivul și un cadru de plastic care fixează pompa reutilizabilă [3]. Piesa care atinge pielea se înlocuiește mereu, cu regularitate, în general la trei zile [11].

Da, deși o pompă de tip plasture nu are un tub la exterior, are totuși o canulă (un tub moale) foarte scurtă. Aceasta merge direct din pompă în piele și stă ascunsă sub adeziv [2]. Din exterior vezi doar pompa de tip plasture, așezată pe corp.

Aceasta este principala deosebire comparativ cu o pompă cu tub, la care un tub vizibil leagă dispozitivul din buzunar de locul unde este montată canula [1]. La o pompă de tip plasture, pompa și locul de introducere sunt în același punct. De aceea nu există un tub care să atârne, să se agațe sau pe care să ai nevoie să îl ascunzi.

Dacă pompa de tip plasture se dezlipește de pe piele, canula iese odată cu ea. În acel moment transferul insulinei din pompă către spațiul subcutanat se oprește [12]. O pompă tip plasture desprinsă de obicei nu se mai lipește la loc în siguranță. Va trebui să o înlocuiești cu una nouă, amplasată în altă parte [6]. Dacă pompa s-a desprins, e posibil ca o parte din insulina administrată în ultimele ore să se fi scurs pe piele dintr-o canulă ieșită parțial, în loc să ajungă în spațiul subcutanat.

Verifică-ți glicemia cu atenție în perioada următoare unei desprinderi a pompei, deoarece valorile pot crește uneori foarte repede și pot apărea corpi cetonici [13]. Măsoară-i în sânge de fiecare dată când glicemia urcă după o desprindere. Între 1,5 și 2,9 mmol/L contactezi imediat echipa medicală. La 3,0 mmol/L sau peste, sau dacă apar vărsături, respirație grea ori somnolență, mergi de urgență la camera de gardă. Ca să previi desprinderea accidentală a pompei de tip plasture, apasă bine marginile după aplicare. Adaugă o bandă de fixare dacă observi că începe să se ridice un colț din adeziv [5].

Principalul avantaj este lipsa tubului. Nimic nu atârnă, nimic nu se agață de clanțe sau de haine, iar dispozitivul este mai discret sub îmbrăcăminte [1]. Totul se află într-o singură carcasă mică, purtată pe piele, rezistentă la apă, ceea ce se potrivește excelent cu o viață activă, cu mult sport. În plus, este mai ușor să dormi cu o pompă fără tub la exterior [14].

Aplicarea pe piele este simplă. Întâi lipești pompa pe piele, iar canula intră adesea la apăsarea unui buton pe o telecomandă [2]. În final descoperi că poți să controlezi totul de pe un ecran pe care îl folosești foarte ușor. O pompă de tip plasture este mai ușor de purtat și mai ușor de ascuns. Nu ai un dispozitiv separat de prins pe haine și niciun tub de aranjat să nu se vadă [15].

Indiferent de tipul pompei, cele mai bune rezultate apar atunci când pompa lucrează împreună cu senzorul de glicemie, într-un sistem automat [16].

Principalele dezavantaje vin din construcția totul-într-unul. Pompa de tip plasture nu se poate da jos temporar, așa cum poți desprinde de la canulă o pompă cu tub la exterior, ci rămâne pe piele până la înlocuire. Rezervorul este mai mic, așa că poate să nu fie potrivit pentru nevoi zilnice foarte mari de insulină [1] [3]. În plus, de fiecare dată înlocuiești toată pompa, nu doar o piesă mică, ceea ce poate însemna mai multă risipă și un cost mai mare pe termen lung [11]. Pompa formează o mică proeminență pe piele, vizibil mai groasă comparativ cu canula unei pompe cu tub la exterior. Această proeminență se poate lovi sau agăța de o ușă dacă nu ești atent.

Adezivul stă în același loc pe toată durata purtării, așa că poate irita pielea sau se poate desprinde la piscină [6] [17]. Dacă adezivul sau podul în sine se defectează pierzi toată unitatea, nu doar o componentă a setului de perfuzie din varianta pompei cu tub la exterior [1]. În plus, trebuie să ții mereu telecomanda sau telefonul la îndemână ca să poți administra dozele de insulină prandiale sau de corecție [15].