Ce este o pompă de insulină și cum funcționează?
Pompa de insulină este un dispozitiv medical de dimensiuni reduse, care livrează insulină rapidă prin infuzie subcutanată continuă. Dispozitivul conține un rezervor de insulină, un microprocesor programabil și un mecanism de pompare, care asigură administrarea precisă a insulinei prin intermediul unui set de infuzie introdus în țesutul subcutanat.
Funcționarea pompei se bazează pe administrarea insulinei sub formă de rată bazală, care asigură o cantitate mică și constantă de insulină pe parcursul zilei și bolusurile, care sunt doze suplimentare administrate la mese sau pentru corecție. Conform ghidurilor, această metodă reprezintă standardul de aur de tratament pentru pacienții cu diabet zaharat tip 1.
Cum livrează pompa insulina continuu?
Pompa livrează insulină prin microbolusuri repetate la intervale de câteva minute (cel mai frecvent cinci minute), create fie de un motor de tipul „pas cu pas”, fie de un sistem piezoelectric. Fiecare microbolus reprezintă o cantitate foarte mică de insulină, chiar de ordinul sutimilor de unitate. Însumarea acestor microbolusuri realizează rata bazală programată pe oră.
Mecanismul de infuzie utilizează un piston, care împinge insulina din rezervor prin tubul de conexiune către canula inserată subcutanat. Această livrare continuă elimină necesitatea injecțiilor multiple zilnice și permite ajustări fine ale dozelor.
De ce imită pompa secreția pancreasului normal?
Pancreasul sănătos secretă insulină în două moduri. Există o secreție bazală, continuă (cu mici pulsații), care menține glicemia între mese și noapte și secreții pulsatile mari, ca răspuns la ingestia de alimente. Pompa de insulină reproduce acest pattern fiziologic prin ratele bazale programabile (cu pulsații mici la fiecare cinci minute) și bolusurile la mese.
Spre deosebire de insulina cu acțiune prelungită injectată subcutanat, pompa permite ajustarea oră cu oră a ratelor bazale. Această flexibilitate este esențială pentru gestionarea fenomenului zorilor. Variabilitatea glicemică asociată activității fizice sau stresului este ameliorată prin posibilitatea de a efectua comod bolusuri mici și repetate. Studiile arată că această abordare reduce semnificativ variabilitatea glicemică.
Ce componente are un sistem de pompă completă?
Un sistem complet de pompă include dispozitivul propriu-zis cu procesor, motoraș, piston, baterie, rezervor de insulină și setul de infuzie format din tub de conexiune și canulă. La acestea se adaugă dispozitivul de inserție a canulei și soluțiile software pentru programare.
Sistemele moderne integrate includ și senzorul de monitorizare continuă a glicemiei, care comunică wireless cu pompa. Componentele consumabile, precum rezervoarele și seturile de infuzie, necesită înlocuire, în general la trei zile (mai nou și la șapte zile). Dispozitivele de control pot fi încorporate în pompă sau externe, sub formă de telefon sau telecomandă dedicată.
Cum calculează pompa dozele de insulină?
Pompa utilizează un calculator de bolus bazat pe parametri individualizați introduși de echipa medicală. Aceștia includ raportul insulină-carbohidrați, factorul de sensibilitate la insulină și ținta glicemică. La introducerea glicemiei actuale și a carbohidraților din masă, algoritmul calculează doza optimă.
Calculul ia în considerare și insulina activă reziduală din bolusurile anterioare (insulina la bord), prevenind astfel suprapunerea dozelor și hipoglicemia. Durata de acțiune a insulinei este programabilă în pompă (de obicei 2-8 ore), dar studiile farmacocinetice indică o durată reală de 4-6 ore pentru insulinele rapide. Setarea unor valori prea scurte (2-3 ore) poate cauza suprapunerea dozelor și hipoglicemie. Această automatizare reduce erorile de calcul și îmbunătățește precizia dozării comparativ cu calculul manual.
Ce diferență există între basal și bolus?
Rata bazală reprezintă cantitatea de insulină administrată continuu pentru a menține glicemia stabilă în perioade fără aport alimentar. Se exprimă în unități pe oră și poate varia pe parcursul zilei conform nevoilor fiziologice. Studiile pe utilizatorii de pompe arată că aceasta acoperă aproximativ 30-50% din necesarul zilnic de insulină, cu valori reale adesea către limita inferioară (~30%).
Bolusul este o doză discretă de insulină administrată pentru acoperirea carbohidraților din mese sau pentru corecția hiperglicemiei. Se calculează individual, pe baza conținutului de carbohidrați și a glicemiei actuale. Pompele permit diferite tipuri de bolus, inclusiv cu o componentă de eliberare prelungită, pentru adaptarea la compoziției mesei.
Pompa poate să decidă singură dozele?
Pompele convenționale necesită introducerea manuală a tuturor parametrilor pentru calculul bolusului și nu pot modifica independent ratele bazale. Deciziile terapeutice rămân responsabilitatea utilizatorului sau a părintelui. Acestea funcționează ca instrumente de administrare, nu de decizie.
Sistemele cu buclă închisă hibridă reprezintă excepția. Acestea ajustează automat ratele bazale pe baza valorilor glicemice primite de la senzor, dar încă necesită introducerea manuală a bolusurilor pentru mese. Aceste pompe pot face mici bolusuri de corecție. Niciun sistem actual comercial nu oferă automatizare completă a administrării insulinei, de unde și termenul de „hibridă” în loc de „completă”.
Cum comunică pompa cu senzorul CGM?
Comunicarea între pompă și senzorul de monitorizare continuă a glicemiei se realizează prin protocoale wireless, cel mai frecvent Bluetooth Low Energy. Senzorul transmite valorile glicemice la intervale de 1-5 minute către pompă sau către un dispozitiv intermediar precum telefonul (la sistemele cu bulcă închisă artizanale).
Sistemele integrate afișează valorile glicemice și tendințele direct pe ecranul pompei. În cazul sistemelor cu buclă închisă, algoritmul utilizează aceste date pentru ajustarea automată a ratelor bazale și uneori pentru efectuarea automată a unor bolusuri mici de corecție. Integrarea necesită compatibilitate specifică între componentele sistemului și nu este universală între diferitele mărci de dispozitive.
Ce tehnologie folosește pentru infuzie?
Majoritatea pompelor utilizează un motor pas cu pas, care acționează un angrenaj pentru a deplasa pistonul rezervorului de insulină. Fiecare pas al motorului corespunde unei cantități precise de insulină, permițând incremente de 0,025 până la 0,05 unități. Mecanismul asigură precizia dozării.
Pompele patch folosesc alternative precum sistemele cu memorie de formă sau pompele piezoelectrice. Seturile de infuzie sunt realizate din teflon moale. Canulele sunt de teflon sau oțel inoxidabil, cu lungimi între 6 și 17 mm. Inserția se realizează la unghi de 90 sau 30-45 de grade, în funcție de tipul setului.
Pompa este un pancreas artificial?
Pompa de insulină singură nu constituie un pancreas artificial. Termenul de pancreas artificial se referă la sisteme cu buclă închisă care integrează pompa, senzorul CGM și un algoritm de control care ajustează automat administrarea insulinei. Pompa reprezintă doar componenta de livrare a acestui sistem.
Sistemele actuale sunt denumite hibride deoarece automatizează parțial administrarea insulinei. Bolusurile pentru mese necesită încă intervenție umană. Un pancreas artificial adevărat, complet automat și bihormonal, care administrează și glucagon, rămâne încă în stadiul de cercetare.