Ce este un senzor de glicemie și cum funcționează (CGM)

Un senzor de glicemie este un dispozitiv medical mic, pe care îl porți direct pe corp și care îți estimează automat glicemia, zi și noapte. De obicei se aplică pe partea din spate a brațului sau pe abdomen. Are un filament foarte subțire și flexibil, care rămâne subcutanat, în timp ce restul dispozitivului stă deasupra, fixat cu un plasture adeziv. La unele modele, senzorul este în întregime subcutanat și este inserat de medic [1].

Principalul avantaj este că, odată aplicat, funcționează automat, fără să faci nimic pentru a obține valorile estimate ale glicemiei. Senzorul este doar o componentă a unui sistem. Sistemul mai cuprinde o parte ce transmite datele și un dispozitiv pe care vezi rezultatele — un telefon, un cititor dedicat sau o pompă de insulină. Măsurarea glicemiei devine astfel un proces continuu, care merge de la sine, în locul unei acțiuni pe care o repeți manual [2].

Un senzor de glicemie măsoară concentrația de glucoză din lichidul interstițial, adică din stratul subțire de lichid care înconjoară celulele aflate subcutanat. El nu măsoară concentrația de glucoză direct din sânge. Glucoza din lichidul interstițial urmează însă foarte îndeaproape glicemia din sânge, astfel încât senzorul îți poate oferi o imagine bună a valorilor tale [3]. Există momente în care valoarea de pe senzor și cea din sânge pot diferi, mai ales atunci când glicemia urcă sau scade rapid [3].

Rezultatul este afișat în mg/dL (miligrame pe decilitru) sau în mmol/L (milimoli pe litru), două unități de măsură diferite pentru aceeași valoare, iar aparatul arată rezultatul în unitatea aleasă la setare. De exemplu, aceeași glicemie se scrie 180 mg/dL sau 10,0 mmol/L. Valoarea de 70 mg/dL (3,9 mmol/L) este pragul sub care glicemia se consideră scăzută (hipoglicemie). Poți vedea astfel rapid dacă te afli într-o zonă sigură sau dacă glicemia ta este prea mare ori prea mică.

Monitorizarea continuă a glicemiei este o metodă prin care glicemia ta este urmărită automat, fără întrerupere, zi și noapte [2]. Senzorul înregistrează o valoare la fiecare minut sau câteva minute, ceea ce înseamnă sute de măsurători pe parcursul unei singure zile. În loc să afli un singur număr la un moment dat (cu glucometrul), primești un șir continuu de valori. Acesta îți arată atât unde se află glicemia acum, cât și încotro se îndreaptă [4].

Acest mod de urmărire reduce mult nevoia de a-ți măsura glicemia prin înțeparea în deget, dar nu o înlătură complet: înțepătura rămâne utilă în anumite situații, de exemplu când vrei să confirmi o valoare. Senzorii pot fi setați să declanșeze alarme atunci când glicemia scade sau urcă prea mult, ceea ce ajută mai ales la depistarea hipoglicemiilor, inclusiv noaptea [5]. Scopul acestei urmăriri este să îți ofere o imagine completă a glicemiei, ca să poți lua decizii mai bune în fiecare zi.

Pragurile la care sună alarmele se stabilesc împreună cu echipa medicală. Când sună alarma de glicemie scăzută, confirmă valoarea și, dacă este sub 70 mg/dL (3,9 mmol/L), ia 15 g carbohidrați, apoi reverifică glicemia după 15 minute. Dacă alarmele se repetă zi de zi sau dacă glicemia nu revine după corectare, anunță echipa medicală. Dacă apar vărsături, respirație grea sau somnolență, mergi de urgență la camera de gardă.

Principala diferență ține de modul în care se face măsurarea. Un glucometru îți arată glicemia dintr-o picătură de sânge obținută prin înțeparea degetului, la un singur moment. De fiecare dată când vrei o nouă valoare trebuie să te înțepi din nou. Un senzor de glicemie măsoară concentrația de glucoză din lichidul interstițial automat și continuu, de sute de ori pe zi. În plus, îți arată dacă glicemia urcă, scade sau rămâne stabilă [2].

O comparație utilă este cea dintre o fotografie și un film. Glucometrul îți oferă o singură imagine, în timp ce senzorul îți arată întreaga evoluție a glicemiei pe parcursul zilei și nopții. Ambele metode sunt corecte și folositoare, iar senzorul nu elimină complet glucometrul. În anumite situații este bine să confirmi rezultatul printr-o înțepare în deget, de exemplu când simptomele tale nu se potrivesc cu valoarea afișată de senzor. De aceea e util să ai mereu un glucometru la îndemână, așa cum arată figura de mai jos.