📘 Înțelegerea tehnologiei senzorilor de glicemie (CGM)

Monitorizarea continuă a glicemiei (CGM) este o metodă de urmărire în timp real a nivelului de glucoză, folosind un mic senzor purtat sub piele [1]. Sistemul măsoară concentrația glucozei la fiecare 1-5 minute și îți oferă un grafic continuu al evoluției, nu doar valori punctuale. Primești informații despre sensul în care se îndreaptă glicemia ta, nu doar unde este în acest moment. Această tehnologie a revoluționat managementul diabetului prin accesul la date legate de glicemie în timp real.

Spre deosebire de automonitorizarea clasică prin înțepătură, CGM îți arată tendințele și tiparele ascunse ale glicemiei tale. Poți vedea ce se întâmplă noaptea când dormi sau cum reacționează corpul la diferite alimente. Alarmele te avertizează înainte ca glicemia să devină periculoasă [2]. Ghidurile actuale recomandă CGM ca standard de îngrijire pentru toate persoanele cu diabet de tip 1 și pentru multe persoane cu diabet de tip 2 [1].

Senzorul CGM folosește un filament subțire și flexibil, de 4-6 mm lungime, introdus în țesutul subcutanat. Pe suprafața filamentului se află enzima glucozo-oxidază, care reacționează cu moleculele de glucoză din lichidul interstițial [3]. Reacția chimică generează un curent electric mic, proporțional cu concentrația de glucoză. Un transmițător de pe piele transformă acest semnal electric în valori numerice.

Procesul este continuu și complet automat, fără intervenția ta. Semnalul electric este procesat de un algoritm, care îl convertește în valori de estimare a glicemiei exprimate în mg/dl sau mmol/L [3]. Acuratețea depinde de calitatea enzimei, de algoritmul de conversie și de condițiile locale ale țesutului. Tehnologia a evoluat semnificativ în ultimii ani, cu senzori din ce în ce mai preciși și mai fiabili [1].

Senzorul măsoară glucoza din lichidul interstițial (spațiul dintre celule) deoarece plasarea unui senzor continuu direct în vasele de sânge ar fi invazivă și riscantă [4]. Lichidul interstițial este accesibil prin inserția unui filament mic sub piele, fără a afecta vasele sau nervii. Glucoza din sânge trece continuu în lichidul interstițial, pentru a hrăni celulele țesuturilor.

Concentrația glucozei interstițiale urmează fidel glucoza sanguină, cu o întârziere de 5-10 minute, necesară pentru difuziune [5]. În perioadele de stabilitate, valorile sunt aproape identice. Diferențele apar când glicemia se schimbă rapid, cum ar fi după mese sau în timpul unui exercițiu fizic [4]. Această măsurare indirectă este un compromis între precizie, siguranță și confort.

CGM în timp real transmite automat valorile către receptor sau telefon la fiecare 1-5 minute, fără nicio acțiune din partea ta [6]. Primești alarme când glicemia depășește pragurile setate sau se schimbă rapid. Flash glucose monitoring necesită scanarea voluntară a senzorului cu telefonul sau receptorul pentru a vedea valorile. Fără scanare, nu ai acces la date.

CGM este ideal pentru persoanele cu hipoglicemii neresimțite sau frecvente, deoarece alarma te trezește noaptea la nevoie [6]. Flash monitoring este mai discret și poate fi suficient pentru cei cu glicemii stabile și simptome de avertizare păstrate. Cele mai noi sisteme flash au adăugat alarme opționale pentru hipoglicemie, apropiindu-se de funcționalitatea CGM. Alegerea depinde de nevoile tale individuale și de disponibilitatea în sistemul de sănătate. Viitorul este însă al sistemelor în timp real.

Senzorii CGM moderni au o precizie comparabilă cu glucometrele, cu o diferență medie absolută relativă (MARD) de 9-11% față de glicemia de laborator [7]. În termeni practici, o glicemie de 150 mg/dl (8,3 mmol/L) poate fi afișată între 135-165 mg/dl (7,5-9,2 mmol/L). Acuratețea este optimă în intervalul 70-180 mg/dl (3,9-10 mmol/L) și scade la extreme [7]. Majoritatea senzorii actuali îndeplinesc criteriile de precizie pentru decizii terapeutice (dozarea insulinei), dar nu toți. Verifică în prospectul produsului!

Diferențele față de glucometru nu înseamnă neapărat că senzorul greșește. Glucometrul are propria sa marjă de eroare de ±15% [2]. Valorile diferite reflectă și întârzierea fiziologică a evoluției concentrației glucozei interstițiale. Pentru decizii de rutină, poți avea încredere în senzor [2]. Confirmă cu glucometrul doar în situații critice, cum ar fi o hipoglicemie simptomatică, valori extreme sau discordanță cu starea ta clinică.

Întârzierea de 5-10 minute apare deoarece glucoza trebuie să difuzeze din sânge în lichidul interstițial, unde este măsurată de senzor [5]. Acest timp de tranzit este o constantă fiziologică, nu o limitare tehnică [8]. Când glicemia sanguină crește sau scade, schimbarea în lichidul interstițial urmează cu câteva minute întârziere. În perioadele stabile, diferența devine neglijabilă.

Întârzierea este mai importantă când glicemia se schimbă rapid, cum ar fi în prima oră după masă sau în timpul exercițiului fizic [8]. Senzorul poate arăta 120 mg/dl (6,7 mmol/L) când glucometrul indică deja 150 mg/dl (8,3 mmol/L). Săgețile de trend compensează această întârziere, arătându-ți direcția de evoluție [2]. Învață să interpretezi și trendul, nu doar valoarea instantanee.

Un sistem CGM complet include trei componente principale [2]. Avem senzorul propriu-zis, cu filamentul care măsoară concentrația de glucoză, transmițătorul, care procesează și trimite wireless datele și receptorul, care afișează informațiile. În sisteme moderne, senzorul și transmițătorul sunt fuzioate într-o singură unitate de unică folosință. Receptorul poate fi un dispozitiv dedicat, un smartphone, o pompă de insulină sau un smartwatch compatibil [1].

Suplimentar, ai nevoie de aplicatorul care inserează senzorul sub piele și de aplicația software pentru vizualizarea datelor. Pentru funcționare optimă, verifică compatibilitatea telefonului tău cu aplicația producătorului, înclusiv versiunea sistemului de operare. Consumabilele includ senzorii de schimb și eventual transmițătorul, dacă e reutilizabil.

Senzorul transmite datele wireless folosind tehnologia Bluetooth Low Energy (BLE) sau NFC (Near Field Communication) [9]. Bluetooth permite transmiterea continuă la distanțe de până la 6 metri. NFC necesită apropierea receptorului de senzor pentru scanare. La scanare se actualizează valorile estimate ale glicemiei, trendul și informațiile tehnice despre starea senzorului.

Pentru Bluetooth, transmisia are loc la intervale regulate, de obicei la fiecare 1-5 minute [9]. Dacă receptorul se află în afara razei de acțiune, datele se stochează în memoria senzorului și se sincronizează la reconectare. Consumul de energie este optimizat pentru durata de viață a senzorului. Interferențele sunt rare, dar pot apărea în apropierea unor echipamente medicale puternice.

Majoritatea senzorilor CGM folosesc o tehnologie electrochimică, bazată pe enzima glucozo-oxidază [3]. Enzima catalizează oxidarea glucozei, generând peroxid de hidrogen, care produce un curent electric măsurabil. Intensitatea curentului este proporțională cu concentrația de glucoză [3]. Aceasta este aceeași reacție chimică folosită de glucometrele clasice, dar adaptată pentru măsurare continuă.

O alternativă este tehnologia fluorescenței, utilizată de sistemele implantabile [3]. Un polimer fluorescent răspunde la prezența glucozei prin modificarea intensității luminii fluorescente emise. Această tehnologie permite senzori cu durată lungă de viață. Cercetarea continuă în privința senzorilor optici non-invazivi, ce folosesc spectroscopie în infraroșu și alte metode, care nu au atins încă precizia necesară pentru uz clinic.

Pentru majoritatea deciziilor zilnice de management, senzorul poate înlocui glucometrul, dacă are aprobare oficială pe prospect pentru acest lucru [2]. Ghidurile actuale acceptă dozarea insulinei bazată exclusiv pe valori CGM pentru senzorii cu precizie validată (MARD sub 10%) [7]. Acest lucru elimină necesitatea înțepăturilor multiple zilnice și îmbunătățește calitatea vieții. Sistemele cu buclă închisă funcționează autonom, fără verificări cu glucometrul [1].

Totuși, glucometrul rămâne necesar în anumite situații speciale, cum ar fi simptome de hipoglicemie cu valori normale pe senzor, suspiciune de defecțiune a senzorului, primele ore după aplicarea unui senzor nou și ori de câte ori valorile de pe senzor nu corespund cu starea ta clinică [2]. Păstrează întotdeauna un glucometru funcțional și teste disponibile pentru verificări ocazionale și situații de urgență.