Ce este prediabetul asociat DZ tip 1 și cum îl recunosc?
În diabetul de tip 1, "prediabetul" nu înseamnă același lucru ca în cel de tip 2. Aici vorbim despre stadiile preclinice când procesul autoimun este activ, dar glicemia încă nu a crescut foarte mult. Nu vei avea simptome în această etapă deoarece glicemia de dimineață este doar ușor crescută, în general în intervalul 100-125 mg/dl (5,6-6,9 mmol/L), iar la două ore în testul de toleranță la glucoză 140-199 mg/dl (7,8-11 mmol/L). Aceste glicemii corespund cu o HbA1c 5,7-6,4% (39-47 mmol/mol).
Prediabetul împreună cu doi autoanticorpi pozitivi însemnă deja stadiul 2 al diabetului de tip 1. Spre deosebire de prediabetul fără autoimunitate asociată (precursor de fapt al diabetului de tip 2), care poate fi uneori reversat, aici procesul este în general progresiv către diabet de tip 1 clinic manifest (cu glicemii mari, stadiul 3).
Care sunt stadiile de evoluție către DZ tip 1?
Evoluția către diabetul de tip 1 clinic (stadiul 3) trece prin alte două stadii bine definite. Stadiul 1 înseamnă doi sau mai mulți autoanticorpi pozitivi, cu glicemie normală. Stadiul 2 asociază doi autoanticorpi pozitivi și prediabet.
Stadiul 3 este diabetul clinic manifest cu simptome clasice și glicemie peste 200 mg/dl (11,1 mmol/L). Trecerea între stadii poate dura luni sau ani, fiind mai rapidă la copii. Identificarea în stadiile 1-2 permite începerea monitorizării atente și evitarea cetoacidozei la debut, care afectează cel puțin o treime din cei nediagnosticați precoce.
Ar trebui să-mi testez copiii pentru DZ tip 1?
Dacă tu ai diabet de tip 1, copiii tăi au un risc de a dezvolta și ei această afecțiune de 10 ori mai mare decât populația generală. Testarea pentru autoanticorpi poate identifica mai precis riscul, permițând monitorizare atentă și prevenirea cetoacidozei la debut.
Totuși, testarea poate avea uneori dezavantaje psihologice. Anxietatea de a ști că boala poate apărea fără a o putea preveni complet nu este de neglijat. Discută cu diabetologul tău despre raportul risc-beneficiu (merită testarea pentru marea majoritate).
Cât de des trebuie făcut screening-ul la persoanele cu risc?
Pentru rudele de gradul I (copii, frați, părinți) ale persoanelor cu diabet tip 1, screening-ul cu autoanticorpi se recomandă la fiecare 3 ani, începând de la vârsta de 2 ani. Dacă testul este pozitiv pentru un autoanticorp, se repetă la 6 luni pentru confirmare. Cu multipli autoanticorpi pozitivi, monitorizarea HbA1c devine și ea importantă.
Frecvența poate fi ajustată uneori bazat pe prezența genelor de risc HLA. Cei cu risc genetic mare necesită screening mai frecvent. În stadiul 2 al diabetului de tip 1, dozarea HbA1c poate ajunge să fie făcută la fiecare șase luni pe măsură ce ea migrează în jumătatea superioară a intervalului de prediabet.
Ce teste de sânge sunt necesare pentru screening?
Screening-ul inițial include testarea pentru cel puțin doi autoanticorpi: GAD și IA-2. Dacă nu este o barieră legată de costuri, se poate adăuga IAA și ZnT8. Dacă cel puțin doi anticorpi sunt pozitivi, se testează se verifică suplimentar glicemia à jeun și HbA1c.
Pentru cei cu autoanticorpi pozitivi, se face test de toleranță la glucoză oral (OGTT) pentru a detecta mai precis prediabetul (stadiul 2). Peptidul C evaluează funcția beta celulară reziduală, dar nu este implicat în screeningul pentru stadiul 1 și 2 al diabetului de tip 1. Testarea HLA poate stratifica riscul dar nu este esențială. Este important este ca testele să fie făcute în laboratoare acreditate cu experiență în autoimunitate.
Există simptome în stadiile pre-diabetice?
În stadiile 1 și 2 ale diabetului de tip 1, majoritatea persoanelor nu au simptome. Pot apărea uneori semne subtile, ușor de ratat, cum ar fi oboseală inexplicabilă după mese (când glicemia crește temporar peste normal), infecții fungice recurente sau vedere temporar încețoșată.
În stadiul 2, când apar hiperglicemii intermitente, poți observa episoade scurte de sete ușor crescută sau urinare ceva mai frecventă, în special după mese bogate în carbohidrați. Aceste simptome dispar spontan când celulele beta rămase compensează. Urmărirea cu un senzor de monitorizare continuă a glicemiei poate detecta fluctuațiile importante ale glicemiei.
Se poate preveni progresia din stadiul pre-diabetic?
Teplizumab (Tzield), aprobat recent, poate întârzia progresia din stadiul 2 la stadiul 3 cu aproximativ 3 ani. Acest timp poate fi considerat prețios pentru copii, mai ales în perioada de creștere accelerată în înălțime. Tratamentul constă în perfuzii intravenoase timp de 14 zile și funcționează modulând răspunsul imun. Este disponibil pentru persoane peste 8 ani, costul unei cure de 14 zile depășind în general 200000 de euro.
Alte intervenții studiate includ insulină orală sau nazală (pentru inducerea toleranței), vitamina D în doze mari, omega-3 și diverse imunoterapii. Niciunul din acestea nu influențează semnificativ progresia. Participarea în studii clinice oferă acces gratuit la terapii experimentale. Până la soluții definitive, monitorizarea atentă rămâne esențială.