📘 Ce este diabetul de tip 1

Da, diabetul zaharat de tip 1 este într-adevăr o boală autoimună. Asta înseamnă că propriul tău sistem imunitar, care în mod normal te protejează de infecții, atacă din greșeală celulele beta din pancreas (cele care produc insulina). Este ca și cum poliția ta internă s-ar întoarce împotriva unor celule sănătoase din corpul tău.

Procesul autoimun se desfășoară treptat, uneori pe parcursul mai multor luni sau ani, până când peste 70% din celulele beta sunt distruse. După aceast nivel de distrugere, pancreasul tău endocrin nu mai poate produce suficientă insulină pentru a controla glicemia, mai ales că o parte din celulele beta rămase își opresc temporar secreția.

Diabetul de tip 1 nu se moștenește 100% de la părinți. Poți moșteni o predispoziție genetică pentru această boală (un risc mai mare). Dacă unul dintre părinții tăi are diabet de tip 1, riscul tău este de aproximativ 3-6%, comparativ cu 0,4% în populația generală (de 10 ori mai mare). Este important să înțelegi că nu moștenești boala în sine, ci doar o vulnerabilitate mai mare la factorii nocivi de mediu.

Pentru ca diabetul să apară, pe lângă genele de risc, trebuie să intervină și unii factori din mediul înconjurător (anumite infecții virale, stres major, etc.). De aceea, chiar dacă ai un frate / soră gemen identic și face diabet tip 1, tu ai doar 50% șanse să faci boala (nu e puțin!).

Ți se spune că ai diabet insulino-dependent pentru că fără insulină adusă din exterior, celulele tale nu pot folosi glucoza din sânge pentru energie, iar tu nu poți supraviețui. Este ca și cum ai avea o mașină la care ai pierdut cheile. Ai benzină în rezervor, dar degeaba dacă nu o poți porni.

Spre deosebire de diabetul de tip 2, unde pancreasul încă produce insulină dar corpul nu o folosește eficient, în tipul 1 producția este oprită aproape complet. De aceea depinzi 100% de insulina adusă din exterior. Nu poți face pauză de la tratament nici măcar o zi.

Diabetul tip 1 și tip 2 sunt boli complet diferite, deși ambele duc la creșterea glicemiei. În tipul 1, sistemul tău imunitar distruge celulele care produc insulină, iar tu nu mai ai aproape deloc insulină proprie. În tipul 2, produci insulină, dar o unitate de insulină nu își face efectul atât cât ar trebui. Corpul tău a devenit mai rezistent la efectele ei. De aceea este nevoie de mai multă insulină pentru a obține același efect.

Tipul 1 apare de obicei relativ brusc, mai ales la copii sau tineri, și necesită imediat tratament cu insulină. Tipul 2 se dezvoltă lent, de obicei la adulți supraponderali, și poate fi tratat inițial cu pastile și schimbări de stil de viață. Nu ai cum să preveni diabetul de tipul 1, dar tipul 2 poate fi adesea prevenit prin dietă sănătoasă și exercițiu fizic.

Diabetul de tip 1 apare cel mai frecvent la copii și adolescenți, cu două vârfuri principale: între 4-6 ani și între 10-14 ani. Aproximativ jumătate din cazuri sunt diagnosticate înainte de vârsta de 16 ani. Totuși, nu te lăsa păcălit de numele vechi de "diabet juvenil". Boala poate apărea la orice vârstă, inclusiv la 70 de ani.

În ultimii ani, medicii diagnostichează din ce în ce mai multe cazuri de diabet de tip 1 la adulți, după 30-40 de ani. Dacă ești adult și ai fost diagnosticat recent, s-ar putea să ai o formă numită LADA (diabet autoimun latent al adultului), care evoluează mai lent decât forma clasică cu debut în copilărie.

Diabetul de tip 1 reprezintă aproximativ 5-10% din toate cazurile de diabet la nivel mondial, fiind mult mai rar decât diabetul de tip 2. Incidența (cazuri noi pe an) variază geografic, fiind mai mare în țările nordice (Finlanda are cea mai mare rată din lume cu 60 cazuri la 100.000 copii pe an) și mai mică în Asia.

Frecvența diabetului de tip 1 crește cu aproximativ 3-4% anual la nivel global, din motive încă neelucidate complet - factori de mediu, infecții virale, modificări ale microbiotei intestinale sau expunerea timpurie la anumite alimente sunt teorii investigate. Deși tradițional era considerat o boală a copiilor, acum 50% din cazurile noi apar la adulți. Boala afectează în mod egal băieții și fetele, având un vârf de incidență între 5-7 ani și altul în jurul pubertății (10-14 ani).

Pancreasul tău nu mai produce insulină pentru că sistemul imunitar a distrus majoritatea celulelor beta din insulele Langerhans. Acestea sunt singurele celule din corp capabile să producă acest hormon vital (insulina). Atacul autoimun este ca un incendiu care mistuie treptat fabrica de insulină din corpul tău, până când nu mai rămâne aproape nimic funcțional.

Procesul de distrugere poate dura luni sau ani înainte să apară primele simptome. Când în sfârșit te-ai îmbolnăvit vizibil, peste 70% din celulele beta erau deja distruse. Restul pancreasului tău funcționează normal. Produce enzime digestive și alți hormoni, dar capacitatea de a produce suficientă insulină este pierdută definitiv.

În momentul diagnosticării, mai ai probabil 30% din celulele beta funcționale, iar păstrarea lor este importantă. Cel mai eficient mod de a le proteja este menținerea unui control glicemic cât mai bun de la început. Glicemiile mari sunt toxice pentru celulele beta rămase și accelerează distrugerea lor.

Cercetătorii testează diverse tratamente pentru a păstra funcția reziduală, inclusiv medicamente imunomodulatoare. Niciunul nu este încă aprobat pentru uz clinic de rutină după debutul clinic al bolii. Ce poți face tu acum este să îți iei insulina conform recomandărilor medicului tău, să îți monitorizezi atent glicemia și să eviți perioadele lungi de hiperglicemie.

În prezent, diabetul de tip 1 nu se poate vindeca definitiv. Odată ce celulele beta sunt distruse, ele nu se pot regenera natural. Tratamentul cu insulină nu este o vindecare, ci o terapie de substituție pe care trebuie să o continui toată viața. Este ca și cum ai purta ochelari. Îți îmbunătățesc vederea, dar nu îți vindecă ochii.

Cercetătorii lucrează intens la potențiale vindecări, inclusiv transplant de celule beta, pancreas artificial și terapii de regenerare celulară. Unele dintre aceste tehnologii sunt promițătoare și ar putea deveni realitate în următorii 10-20 de ani. Până atunci, cu tehnologia actuală și un management atent, poți avea o viață lungă și fericită cu diabet de tip 1.