Tehnica de injectare corectă a insulinei

Poți face injecțiile de insulină în următoarele zone:

• Abdomen — cea mai rapidă absorbție, evită 5 cm în jurul ombilicului.
• Coapse — absorbție mai lentă, bună pentru insulina bazală.
• Brațe — absorbție intermediară, dar stratul de grăsime este subțire și e greu să te injectezi singur corect, așa că se folosesc mai rar.
• Fese — absorbție lentă, utilă uneori la copil [1].

Abdomenul este ideal pentru insulina rapidă (analogul prandial, de la mese) datorită absorbției mai rapide, în timp ce coapsele sunt bune pentru insulina bazală (analogul lent), așa cum arată figura de mai jos [2].

Fiecare zonă are multiple locuri de injectare. Împarte mental zona în pătrate cu latura de 3 cm și folosește un loc diferit la fiecare injecție [3]. Nu folosi zone cu lipodistrofie (noduli sau adâncituri), vânătăi, cicatrici sau cu semne de inflamație. Păstrează aceeași zonă pentru același tip de insulină (de exemplu, rapidă în burtă, bazală în coapse) pentru o absorbție cât mai predictibilă [1].

Rotația sistematică previne lipodistrofia și asigură o absorbție constantă [4]. Împarte abdomenul în patru cadrane și folosește câte un cadran pe săptămână. Alternativ, mergi în cerc în jurul ombilicului, ca la un ceas. Nu te apropia de ombilic sau de linia mediană! Lasă minimum doi cm între două injecții consecutive și nu refolosi exact același loc pe cât posibil pentru următoarea lună [3]. Poți face o hartă în gând a locurilor folosite.

Unii pacienți folosesc părțile stânga și dreapta ale abdomenului în mod alternativ. De exemplu luni, miercuri și vineri în stânga, marți, joi și sâmbătă în dreapta. Pentru insulina bazală de seară, păstrează aceeași parte o lună și apoi treci pe partea cealaltă (în coapsă). Diferențele mari între partea stângă și cea dreaptă merită discutate cu echipa ta medicală. Pot fi semn de lipodistrofie sau de tehnică diferită de injectare. Verifică vizual și palpează periodic zonele de injectare pentru a detecta din timp eventuali noduli sau zone de depunere locală de grăsime [5].

Insulina trebuie injectată în țesutul subcutanat (grăsimea de sub piele), nu în mușchi sau superficial în piele [6]. Cu ace de 4 mm, poți să pătrunzi perpendicular pe piele, fără a mai face un pliu. Cu acele uzuale, de 6-8 mm, fie faci un pliu de piele și injectezi la 90 de grade, fie injectezi la 45 de grade fără pliu [7]. Acele mai lungi de 8 mm cresc riscul de injecție intramusculară și ar trebui folosite doar de persoanele cu exces de grăsime subcutanată.

Acul de 4 mm este prima alegere pentru toți, indiferent de vârstă, de greutate sau de grosimea țesutului subcutanat [8]. Acul de 6 mm rămâne acceptabil dacă folosești tehnica de mai sus [6]. Injectarea intramusculară (din greșeală) este dureroasă, poate sângera ușor, iar absorbția insulinei este cu până la 50% mai rapidă (mai puțin exprimat în cazul analogilor ultrarapizi) [9]. Dacă atingi mușchiul vei simți rezistență mai mare și durere. Riscul de hipoglicemie în orele următoare crește, deoarece insulina ajunge mai repede în sânge. Verifică glicemia mai des și ține la îndemână carbohidrați cu absorbție rapidă. Dacă glicemia scade sub 70 mg/dL (3,9 mmol/L), iei 15 g de carbohidrați și reverifici după 15 minute.

Nu este necesară dezinfectarea pielii cu alcool înainte de injecția de insulină [10]. Dacă pielea este curată, recomandările moderne nu mai cer acest lucru pentru situațiile obișnuite. Alcoolul poate usca și irita pielea la utilizare repetată și nu reduce semnificativ riscul (foarte mic) de infecție [10]. Spală-te pe mâini înainte de a pregăti insulina și asigură-te că zona de injectare este vizibil curată.

Dacă preferi să dezinfectezi sau medicul recomandă (sistem imun slăbit, condiții de igienă precare), folosește alcool 70% și lasă-l să se evapore complet înainte de injecție [3]. Alcoolul umed poate da senzație de arsură când acul trece prin piele. Acasă, cu ace folosite o singură dată (în practică, mulți le refolosesc) și igienă normală, riscul de infecție este extrem de mic.

Recomandarea oficială este să folosești un ac nou pentru fiecare injecție [3]. Acele se tocesc puțin încă de la prima utilizare (vizibil la microscop), ceea ce face injecțiile următoare din ce în ce mai dureroase și poate traumatiza țesutul subcutanat [11]. Acele refolosite (mai ales detașate) pot avea resturi de insulină cristalizată și pot purta bacterii. În realitate, multe persoane refolosesc acele de câteva ori, din motive economice sau din conveniență [11].

Evită să refolosești un ac mai mult de o zi. Nu folosi niciodată acele împreună cu altcineva, chiar după dezinfectare. Dacă refolosești acul, pune capacul înapoi imediat după utilizare și nu atinge acul cu nimic. La primul semn de durere crescută sau rezistență la injectare, schimbă acul [12]. Acele folosite se aruncă într-un recipient rigid, care nu poate fi străpuns, nu la gunoiul menajer. Poți folosi o cutie pentru obiecte ascuțite sau un flacon gros de plastic, cu capac. Când se umple, îl predai la farmacie sau la cabinetul medical, după regulile locale.

Vânătăile apar când acul lovește și sparge un mic vas capilar [13]. Acest lucru este normal să se întâmple ocazional și nu afectează absorbția insulinei. Asemenea mici vânătăi pot apărea ceva mai frecvent dacă iei aspirină (în doză mică) sau anticoagulante, dacă ai deficit de vitamina K sau fragilitate capilară crescută [13]. Injectarea prea rapidă sau folosirea aceluiași ac de mai multe ori crește riscul de astfel de vânătăi.

Pentru a minimiza vânătăile, injectează lent și constant, nu masa zona imediat după injecție și folosește ace noi [3]. Dacă apare sânge la piele după administrarea insulinei aplică presiune ușoară (nu masaj), cu un tampon curat. Vânătăile mici dispar singure și nu necesită tratament, deși durata diferă mult de la o persoană la alta. Arată echipei medicale orice vânătaie mare, dureroasă, care se întinde sau care nu se resoarbe. Evită zona vânătă pentru injecțiile următoare, până se vindecă complet.

Folosește ace noi și scurte (4 mm), injectează lent și constant și relaxează mușchii din zona de injectare [7]. Lasă stiloul nou de insulină să ajungă la temperatura camerei, scoțându-l din frigider cu 15-30 de minute înainte. Evită zonele cu multe terminații nervoase, cum ar fi marginea abdomenului, prea aproape de ombilic, genunchi sau alte articulații. Distrage-ți atenția și respiră adânc.

Dacă folosești insulină dintr-un flacon sau stilou nou refrigerat, durerea de „arsură la rece” este frecventă [3]. Păstrează insulina pe care o folosești acum la temperatura camerei, cel mult trei săptămâni [3]. Unele persoane aplică un cub de gheață pentru zece secunde înainte de injecție pentru a amorți local zona. Datele despre efectul cremelor anestezice asupra absorbției insulinei sunt limitate, deci discută cu echipa ta medicală înainte să le folosești de rutină.

Nu este recomandat. Deși nu este recomandat medical, realitatea este că multe persoane refolosesc acele de câteva ori [11]. Riscurile asumate includ:

• Durere crescută — acul se tocește vizibil.
• Lipodistrofie — traumă repetată a țesutului.
• Infecții locale — rare, dar posibile.
• Dozare incorectă — cristalele de insulină pot bloca acul.
• Contaminarea cartușului — bacteriile pot intra prin ac [11].

Dacă refolosești acele din motive economice, ține minte că vârful se tocește de la prima utilizare, iar fiecare injecție următoare doare mai mult și traumatizează mai mult țesutul. Nu folosi același ac mai mult de 24 de ore [12]. Păstrează capacul pus între utilizări și nu atinge acul. Schimbă imediat acul dacă s-a îndoit sau simți rezistență crescută la injectare. Nu refolosi niciodată dacă ai infecții active, un sistem imun slăbit sau probleme de vindecare în general. Calculează dacă economia astfel făcută merită riscurile. În general acele sunt relativ ieftine.

Puțin sânge după injecție nu este o problemă [13]. Înseamnă că ai lovit un mic capilar și nu este deloc periculos. Aplică presiune ușoară cu un tampon de vată sau șervețel curat pentru 10-30 de secunde. Nu masa zona. Acest lucru poate împrăștia insulina în țesut și accelera absorbția într-un mod neprevăzut.

Dacă sângerarea continuă mai mult de un minut sau apare o vânătaie mare, aplică presiune mai fermă și eventual gheață. Notează în jurnalul tău dacă glicemia se comportă diferit după o injecție care a sângerat. Acest lucru este foarte rar. Poate apărea o absorbție mai rapidă doar dacă ai nimerit un vas mai mare [9]. Sângerarea frecventă poate indica ace prea lungi, care ating mușchiul sau probleme de coagulare care pot necesita investigații suplimentare (foarte improbabil) [6].

Insulina neutilizată se păstrează în frigider la 2-8°C, ideal în partea de mijloc (nu în congelator sau pe ușă unde temperatura variază) [3]. Flaconul sau stiloul în uz se păstrează la temperatura camerei (sub 25°C) până la patru săptămâni, cât prevede prospectul majorității insulinelor. În practică, trei săptămâni sunt o alegere mai sigură, mai ales vara sau când în casă se depășesc 25°C [14]. Unele insuline rezistă mai mult, altele mai puțin, așa că verifică și prospectul. Nu expune insulina la lumină directă, căldură extremă sau îngheț [3].

Pentru transport folosește o trusă termoizolantă. Nu lăsa insulina în mașină, mai ales vara sau iarna [14]. La aeroport transportă insulina în bagajul de mână, însoțită de o scrisoare medicală. Insulina nu trebuie agitată violent (face spumă și afectează dozarea). Analogii de insulină (lenți sau rapizi) nu mai au nevoie de agitare (amestecare) înainte de utilizare, ca în cazul insulinei NPH (neutral protamine Hagedorn) [3]. NPH este o insulină umană cu acțiune intermediară, tulbure în mod normal, folosită tot mai rar, dar încă prezentă în multe țări. Verifică întotdeauna aspectul înainte de utilizare. Nu folosi insulina dacă e tulbure (NPH face excepție), dacă are cristale sau culoarea schimbată.

Se poate, dar nu este recomandat. Tehnic poți injecta prin haine subțiri (cămașă, tricou subțire), dar nu este deloc recomandat [3]. Fibrele textile pot contamina acul, nu vezi exact unde injectezi și poți greși rotația corectă a zonelor de injectare. Hainele groase deviază acul și afectează adâncimea injecției.

Dacă ai o urgență și nu ai o alternativă (greu de crezut), asigură-te că zona de haine este curată. Folosește un ac nou, injectează prin un singur strat subțire de haină și fii foarte atent la adâncimea injecției [15]. Fă asta doar în mod excepțional. Majoritatea persoanelor găsesc o modalitate discretă de a ridica puțin haina pentru a avea acces direct la piele.

Nodulii apar în general prin injectarea repetată în aceeași zonă [16]. Țesutul gras proliferează anormal (celulele grase se înmulțesc și cresc), ca răspuns la efectul trofic al insulinei, adică la capacitatea ei de a stimula creșterea țesuturilor. Sunt moi, nedureroși, dar absorb insulina imprevizibil, uneori cu întârziere, alteori deloc [16]. Apar la peste jumătate din persoanele care folosesc insulină, dar sunt mult mai frecvenți la cei care nu rotesc corect locurile de injectare sau refolosesc acele [5].

Pentru prevenție, rotește sistematic locurile de injectare, folosește ace noi, verifică și palpează regulat zonele de injectare [4]. Dacă ai deja noduli, evită complet zona respectivă pentru minimum trei luni. Nu injecta niciodată în noduli: de acolo insulina se absoarbe imprevizibil, iar glicemia devine greu de controlat [16]. Arată medicului toate zonele cu modificări pentru a evalua împreună tehnica ta de injectare. Rareori, nodulii pot apărea printr-o reacție alergică la insulina folosită, caz în care poate fi necesară schimbarea tipului de insulină.