📘 Activitatea fizică în DZ tip 1

Sigur că da. Numeroși sportivi olimpici și profesioniști au diabet de tip 1, demonstrând că boala nu limitează potențialul atletic, când este bine gestionată [1]. Exemple de sporturi cu performanțe de top includ înotători olimpici, cicliști din Tour de France, tenismeni, fotbaliști profesioniști și maratoniști de elită. Cheia succesului este planificarea meticuloasă, monitorizarea intensivă (CGM în timpul antrenamentelor), ajustarea precisă a dozelor de insulină și carbohidraților pentru tipul specific de efort și colaborarea cu o echipă medicală specializată în diabet și sport [2]. Tehnologia modernă (pompe cu mod exercițiu, CGM cu alarme predictive) a eliminat majoritatea barierelor tehnice.

Provocările specifice includ gestionarea diferită pentru sporturi aerobice (scad glicemia) versus anaerobice (o cresc temporar) [3]. Alte probleme de rezolvat includ călătoriile pentru competiții cu schimbare de fus orar, stresul competițional (crește glicemia) și regulamentele sportive despre utilizarea dispozitivelor medicale în competiție. Perioada de adaptare durează un an, până înveți răspunsul tău individual la diferite tipuri și intensități de efort. Performanța poate fi chiar îmbunătățită prin disciplină nutrițională și monitorizarea metabolică superioară pe care diabetul le impune [1].

Pregătirea începe cu 2-3 ore înainte. Țintește o glicemie de start de 180 mg/dl (10 mmol/L) pentru exercițiu aerobic și 120 mg/dl (6,7 mmol/L) pentru un antrenament de forță [3]. Nu uita să verifici trendul pe CGM (săgeată stabilă sau ușor crescătoare) [4]. Reduce bolusul mesei precedente cu 50% și/sau rata bazală cu 50% începând cu 90 de minute înainte de efort. Pentru exercițiu neplanificat, consumă 15g carbohidrați fără insulină dacă glicemia este sub 150 mg/dl (8,3 mmol/L) [3].

Verifică corpii cetonici dacă glicemia este peste 300 mg/dl (16,7 mmol/L) [3]. Prezența lor contraindică temporar exercițiul, până la corecție. Kit-ul de sport cupinde glucometru/CGM, carbohidrați rapizi (gel-uri, tablete de glucoză), carbohidrați complecși (baton de cereale), glucagon nazal pentru urgențe și brățară de identificare medicală vizibilă. Hidratarea preventivă și electroliții ajută la obținerea unei performanțe optime în condiții de siguranță.

Exercițiul aerobic crește sensibilitatea la insulină [5]. Consumul muscular de glucoză crește cu până la de 50 de ori față de repaus, prin mecanisme insulino-independente [5]. Contracția musculară activează transportorii de glucoză, fără a necesita insulină. Simultan, insulina circulantă din injecțiile anterioare continuă să acționeze [6]. Efectul se amplifică la eforturi de peste 30 de minute, când depozitele musculare de glicogen se epuizează și mușchii preiau și mai multă glucoză din sânge.

Scăderea glicemiei este accelerată de temperatura crescută (vasodilatație și absorbție rapidă), ora din zi (sensibilitate mai mare după-amiaza), efort fizic pe nemâncate și alcoolul consumat în ultima zi [3]. Paradoxal, exercițiul foarte intens sau competițional poate crește inițial glicemia prin eliberarea de hormoni de stres (adrenalină, cortizol), urmată de scădere întârziată semnificativă [7]. Efectul hipoglicemiant persistă 24 de ore după exercițiu [5]. În această perioadă se refac depozitele musculare de glicogen, necesitând în general reducerea insulinei bazale pe timpul noții.

Creșterea paradoxală apare după exerciții anaerobe intense (sprint, ridicare greutăți), competiții stresante sau antrenamente HIIT, când hormonii contra-reglatori (adrenalină, cortizol, hormon de creștere) depășesc efectul hipoglicemiant al efortului [7]. Glicemia poate urca temporar cu 100 mg/dl (5,6 mmol/L) în primele 60 de minute, dar nu te grăbi cu corecția [3]. În 2-3 ore urmează de obicei o scădere semnificativă, când hormonii se normalizează și sensibilitatea la insulină crește. Dacă e nevoie, corectează conservator, cu jumătate din doza calculată și monitorizează atent.

Pentru prevenție, poți face un mic bolus (o unitate) cu 15 minute înainte de exercițiul intens cunoscut că îți crește glicemia [1]. Ca alternativă, poți combina exercițiile anaerobe cu 15 minute de efort aerobic ușor, pentru echilibrare [3]. Nu confunda creșterea fiziologică temporară a glicemiei cu deficitul important de insulină. Sistemele cu buclă închisă gestionează automat aceste fluctuații.

Dacă urmează un exercițiu planificat, poți reduce rata bazală cu 50% începând cu 90 de minute înainte [3]. Bolus-ul pentru masa de dinaintea exercițiului se reduce și ea cu 50% [3]. Poți reduce mai mult pentru un exercițiu aerobic mai lung sau mai puțin pentru un antrenament mai scurt, mai ales dacă implică și exerciții de forță. Pentru sporturi de echipă cu intensitate variabilă, consideră suspendarea temporară a pompei în timpul efortului și reconectarea în pauze cu micro-bolusuri, în funcție de necesități [1].

Post-exercițiu, reduce bolus-ul următoarei mese cu 20% și rata bazală nocturnă cu 20% pentru prevenirea hipoglicemiei întârziate [8]. Dacă începi un exercițiu neplanificat, consumă 15g carbohidrați fără bolus compensator, cu repetare la fiecare oră sau mai des în funcție de evoluția glicemiei [3]. Ține un jurnal detaliat (tip exercițiu, durată, intensitate, ajustări făcute, rezultate) pentru a identifica pattern-urile personale. Răspunsul variază enorm între indivizi și necesită ajustări continue timp de o lună pentru fiecare tip nou de activitate [1].

Pentru exercițiu sub 45 de minute moderat folosește tablete glucoză (3-4 tablete = 15g, absorbție în 10 minute) sau gel-uri sportive (20-25g per plic, acțiune în 15 minute), care sunt suficiente pentru corecții rapide ale glicemiei [9]. Pentru un efort prelungit, de peste o oră combină carbohidrați rapizi cu cei complecși, cum ar fi banană (25g, minerale bonus), batoane de cereale (20-30g, ușor de cărat), fructe uscate cu nuci (30g, au grăsimi pentru un efect susținut) sau un sandwich cu gem (40g, echilibrat). Băuturile sportive izotonice (8% carbohidrați) oferă hidratare și carbohidrați simultan.

Ca o estimare generală ai nevoie de 30-60g carbohidrați pe oră pentru exercițiu moderat și 75-90g pentru unul cu intensitate foarte mare [9]. Consumă acești carbohidrați în doze mici, la fiecare 15 minute [3]. Evită alimente bogate în fibre, grăsimi sau proteine înainte și în timpul efortului de scurtă durată. Ele încetinesc absorbția când ai nevoie de energie rapidă. Testează toate produsele în antrenamente, înainte de competiții, pentru a evita surprizele gastrointestinale.

Prezența corpilor cetonici în sânge peste 1,5 mmol/L sau în urină (++ sau mai mult) contraindică exercițiul fizic [3]. Valorile între 0,6-1,5 mmol/L necesită precauție. În aceste condiții e mai bine să amâni efortul fizic deoarece efortul, în lipsa unui nivel suficient de insulină accelerează producția de corpi cetonici și poate precipita cetoacidoza diabetică în doar câteva ore [10]. Dacă ai un nivel mic de corpi cetonici (urină + sau sânge 0,6-1,5 mmol/L) corectează cu insulină și rehidratează-te. Verifică peste două ore să vezi dacă s-a rezolvat și dacă da poți face un efort fizic ușor. Trebuie să faci diferența între corpii cetonici "de foame", care apar în contextul unei glicemii normale sau scăzută, după un post prelungit și cei cu adevărat patologici, asocieți unui deficit sever de insulină, cu glicemie mare [3].

Dacă glicemia este peste 300 mg/dl (16,7 mmol/L), verifică întotdeauna corpii cetonici înainte de sport [3]. Dacă sunt prezenți, corectează cu 150% din doza normală de corecție, hidratează-te intens și amână exercițiul până când dispar complet corpii cetonici și glicemia ajunge 180 mg/dl (10 mmol/L). În cazul pompei de insulină, prezența corpilor cetonici cu glicemie mare sugerează o problemă de livrare a insulinei. Schimbă în acest caz setul complet și fă o corecție cu un stilou sau după ce ai montat noul set.

Hipoglicemia nocturnă post-exercițiu apare în până la 25% din nopțile după sport intens din cauza sensibilității crescute la insulină și refacerii depozitelor de glicogen muscular [11]. Strategiile preventive includ reducerea ratei bazale nocturne cu 20% și ținta glicemică pentru culcare la 180 mg/dl (10 mmol/L) [8]. Pentru exercițiu intens după-amiaza sau seara, consideră reducerea bazalei cu 20% [3].

Monitorizarea cu un senzor de glicemie este esențială [4]. Setează pragul de alarmă mai sus în nopțile care urmează unui efort fizic mai intens față de obicei, mai ales desfășurat spre seară. Alcoolul după exercițiu amplifică riscul de hipoglicemie [3]. Pattern-ul individual variază, cu risc maxim de obicei în primele 6 ore, dar unii îl pot avea la 12 ore [11]. Păstrează carbohidrați rapizi și glucagon lângă pat și instruiește partenerul despre simptomele și tratamentul hipoglicemiei nocturne.

Toate sporturile sunt posibile, dar unele oferă avantaje în plus pentru managementul glicemic [4]. Exercițiile aerobice moderate (mers rapid, înot de intensitate mică, ciclism de distanță lungă) au efect hipoglicemiant predictibil și ușor de gestionat. Antrenamentele de rezistență, cu greutăți moderate mențin masa musculară (rezervor major pentru glucoză) și îmbunătățesc sensibilitatea la insulină pe termen lung [5]. Yoga, Pilates și Tai Chi combină beneficii metabolice cu reducerea stresului și îmbunătățirea echilibrului.

Sporturile de echipă (baschet, fotbal, tenis) oferă motivație socială, dar necesită strategi complexe pentru adaptarea la intensitatea variabilă a efortului [1]. Sporturile extreme (alpinism, scufundări, parașutism) necesită protocoale speciale de siguranță și experiență îndelungată în managementul diabetului [3]. Înotul prezintă provocări unice deoarece senzorul de glicemie nu transmite informațiile sub apă, accesul la carbohidrați este limitat și simptomele hipoglicemiei pot fi mascate [2]. Alege sporturi care îți plac și pe care le vei practica consistent. Regularitatea este importantă deoarece treptat înveți cum răspunzi la diverse situații.

Majoritatea senzorilor de glicemie sunt rezistenți la transpirație și impact moderat, dar necesită protecție suplimentară pentru sporturi de contact sau acvatice [2]. Pentru înot, majoritatea modelelor de senzori pierd temporar transmisia bluetooth sub apă, dar continuă să înregistreze datele, care se sincronizează la ieșire. Verifică trendul înainte de startul efortului fizic și verifică senzorul la fiecare 20 de minute în timpul efortului, mai ales pentru sporturi de anduranță [4].

Calibrarea în ziua în care ai făcut deja un exercițiu intens poate fi afectată de deshidratare sau variații ale perfuziei tisulare [12]. Compresia zonei senzorului (de la echipament sau poziții specifice) poate da uneori valori fals scăzute [13]. Îndepărtează cu atenție presiunea de pe senzor în acest caz și verifică glicemia cu glucometrul. Setează alarmele ceva mai sus pentru a avea timp să reacționezi în timpul efortului [4]. După sport, senzorul poate avea o întârziere mai mare, până când circulația periferică se normalizează complet [12].