📘 Monitorizarea continuă a glicemiei

Senzorul de monitorizare continuă a glicemiei (CGM) este un dispozitiv medical mic, care măsoară automat concentrația de glucoză din lichidul interstițial la fiecare 1-5 minute, 24 de ore pe zi [1]. Folosește un filament flexibil cu enzima gluco-oxidază, introdus sub piele. La interacțiunea cu glucoza locală se generează un semnal electric proporțional cu nivelul acesteia. Spre deosebire de glucometrul clasic, care îți oferă o fotografie instantanee a glicemiei, senzorul îți arată un film continuu al evoluției. Valoarea actuală este însoțită de săgeți de trend.

Informațiile sunt transmise wireless către un receptor dedicat sau smartphone, unde poți vedea nu doar valoarea actuală, ci și graficul valorilor anterioare, împreună cu direcția de evoluție [1]. Poți seta alarme pentru diverse praguri de glicemie. Este ca și cum ai avea un asistent personal, care îți monitorizează glicemia non-stop și te avertizează înainte să ai probleme. Tehnologia folosită variază între electrochimică (majoritatea) și fluorescentă (sistemul implantat).

Senzorii moderni au o precizie excelentă, cu o diferență medie absolută (MARD) de 9-11% față de glicemia de laborator, ceea ce înseamnă că sunt corecți în peste 85% din timp [2]. În practică, poți vedea diferențe față de glucometru de ±20 mg/dl (1 mmol/L) la glicemii normale și până la ±20% la valori extreme [3]. Acuratețea este mai bună în intervalul 70-180 mg/dl (5,6-10 mmol/L) și scade la hipoglicemii sau hiperglicemii mari.

Diferențe apar și din cauza decalajului de 5-15 minute între modificările din sânge și cele din lichidul interstițial [4]. Senzorul arată unde era glicemia acum ceva timp, nu unde este acum. Alți factori care influențează precizia includ primele 24 ore după aplicare (perioada de stabilizare), deshidratarea, compresia zonei în somn sau interferențe medicamentoase. De aceea este bine să confirmi cu glucometrul din când în când sau înainte unei decizii terapeutice majore.

Locul oficial aprobat pentru majoritatea senzorilor este partea posterioară a brațului, la cel puțin 5 cm deasupra cotului, unde pielea este mai subțire și contracțiile musculare ceva mai mici [5]. Zona trebuie să fie plată, fără cicatrici sau tatuaje și la distanță de articulații sau zone cu mușchi proeminent. Rotația între brațul stâng și drept la fiecare schimbare de senzor poate ameliora riscul de iritație locală.

Ca alternativă, senzorul se mai poate monta pe abdomen (evitând 5 cm în jurul ombilicului și linia orizontală a unei centuri de pantalon), fața laterală a coapselor sau porțiunea superioară a feselor [5]. Sportivii preferă abdomenul pentru stabilitate mai bună, iar copiii foarte mici folosesc mai des fesele, unde au mai mult țesut subcutanat. Important este să alegi în general o zonă pe care nu dormi și unde hainele nu freacă constant senzorul.

Durata oficială de funcționare variază între 7 și 15 zile pentru generația actuală de senzori [2]. Excepția notabilă este sistemul implantat subcutanat care funcționează 365 de zile [6]. După perioada aprobată, senzorul se oprește automat și nu trebuie repornit din motive de siguranță și acuratețe.

Degradarea progresivă a enzimei folosite și formarea unei capsule fibroase fine în jurul filamentului pot reduce acuratețea măsurătorilor în ultimile zile de funcționare [6]. Unele persoane încearcă să prelungească utilizarea cu aplicații neoficiale, dar acest lucru nu este recomandat medical. Costul lunar presupune 2-4 senzori în funcție de model, ceea ce poate reprezenta un cost important dacă nu sunt compensați de sistemul de sănătate.

Majoritatea senzorilor actuali au certificare IPX8 sau IP67, ceea ce înseamnă rezistență la apă pentru activități normale, cum ar fi duș, baie sau înot la suprafață [7]. Specificațiile variază: Freestyle Libre suportă imersie la 1 metru timp de 30 minute, în timp ce Dexcom G6/G7 poate fi imersat la 2,4 metri până la 24 de ore. Temperatura apei nu trebuie să depășească 38°C, iar presiunea jetului de duș nu trebuie îndreptată direct spre senzor. Nu este nevoie să îl scoți sau să îl protejezi special pentru igiena zilnică.

Pentru înot prelungit, scufundări sub limita specificată de producător sau sporturi acvatice intense, folosește patch-uri transparente impermeabile suplimentare. Sauna nu este recomandată din cauza temperaturii ridicate, care poate deteriora componenta electronică a senzorului. După activități acvatice, usucă zona prin tamponare ușoară, nu frecare, pentru a nu slăbi adezivul.

Diferența fundamentală este că senzorul măsoară concentrația glucozei din lichidul interstițial, care urmează glicemia sanguină cu o întârziere de 5-15 minute, în funcție de rata de schimbare și calitatea perfuziei tisulare (hidratarea) [4]. În perioadele stabile diferențele sunt minime (sub 10%), dar după mese sau în timpul unui exercițiu când glicemia se schimbă rapid, pot apărea discrepanțe de 50 mg/dl (2,8 mmol/L) sau mai mari [8].

Factorii suplimentari care măresc diferențele includ primele 24 de ore după aplicare (traumă tisulară locală), ultimele 24 ore înainte de expirare (degradare enzimatică), deshidratare importantă (perfuzie tisulară slabă), compresia senzorului în somn (valori fals scăzute) [8]. Medicamentele precum paracetamolul sau vitamina C în doze mari pot interfera cu măsurarea electrochimică. De aceea, pentru decizii critice (corecție hipoglicemie severă, doză mare de insulină), confirmă cu glucometrul.

Alarmele standard includ praguri pentru hipoglicemie (personalizabil între 60-100 mg/dl), hiperglicemie (120-400 mg/dl) [9]. Unii senzori au și alarme predictive, care te avertizează cu 30 de minute înainte de atingerea pragului setat, bazându-se pe trendul actual [10]. Poți seta și alarme pentru rata rapidă de schimbare (când glicemia crește sau scade foarte repede). Ele sunt utilizate mai rar, în general cu scopul de a putea face la timp corecțiile necesare. Majoritatea sistemelor permit programare diferită pentru zi și noapte.

Alarmele tehnice includ pierderea semnalului (când receptorul nu mai primește date), necesitatea calibrării, senzor pe terminate sau erori de funcționare. Volumul și tipul alertei (sunet, vibrație, ambele) sunt configurabile. Important este să găsești echilibrul între siguranță și alarme excesive care duc la "oboseală de alerte" și ignorarea lor [9].

Săgețile orizontale (→) indică stabilitate, cu variație sub 1 mg/dl/minut, ceea ce înseamnă că poți face doze standard de insulină fără ajustări pentru trend [11]. Săgețile oblice (↗/↘) arată schimbare moderată. În 30 de minute glicemia va fi cu 30-60 mg/dl (1,7-3,3 mmol/L) mai mare sau mai mică, necesitând ajustarea dozelor cu ±20% [11]. Săgețile verticale simple (↑/↓) indică schimbare rapidă de 2-3 mg/dl/minut.

Săgețile duble verticale (↑↑/↓↓) semnalează modificare foarte rapidă, de peste 3 mg/dl/minut. Glicemia se poate schimba cu peste 90 mg/dl în 30 minute! În această situație, amână bolusul de masă dacă scade rapid sau crește doza cu 50%, dacă e o creștere rapidă [11]. Învățarea interpretării corecte a săgeților este la fel de importantă ca valoarea de moment [12].

Aplicarea folosește un dispozitiv automat cu arc (aplicator), care inserează senzorul în mai puțin de o secundă. Majoritatea persoanelor descriu senzația ca o ciupitură ușoară sau presiune, mai puțin dureroasă decât o înțepătură pentru glicemie [13]. Filamentul flexibil al senzorului penetrează doar stratul subcutanat unde sunt puțini nervi, nu mușchiul unde ar durea.

După aplicare, disconfortul dispare în 10 minute, iar în utilizare normală nu simți prezența senzorului [13]. Durere persistentă, sângerare continuă sau senzație de arsură indică poziționare incorectă (probabil în mușchi) și necesită îndepărtarea și reaplicarea într-o altă zonă. Anxietatea anticipatorie este de obicei mai mare decât durerea reală la aplicare. După prima aplicare majoritatea sunt surprinși cât de simplu și nedureros este procesul.