📘 Factorul de sensibilitate la insulină

Conf. Dr. Sorin Ioacără Medic primar diabet, nutriție și boli metabolice Actualizat: 30 ianuarie 2026

Factorul de sensibilitate la insulină (ISF) arată cu câte mg/dl scade glicemia pentru fiecare unitate de insulină rapidă. Calcul aproximativ: 1800 împărțit la doza totală zilnică. Doza de corecție: (glicemia actuală - țintă) / ISF. ISF variază pe parcursul zilei, fiind 30 dimineața și 60 noaptea. Nu se face corecție în primele 1-2 ore după masă sau înainte de sport.

Compoziție realistă ilustrând acțiunea insulinei: alimente cu glucide, flacon de insulină și stilou injector, săgeată gradient și picături cu trecere de culoare către verde, sugerând scăderea progresivă a glicemiei
Compoziție vizuală pe fundal negru ilustrând factorul de sensibilitate la insulină: în stânga, alimente cotidiene bogate în glucide (fructe și zahăr), central un flacon de insulină și stilou injector, iar în dreapta o săgeată cu gradient cromatic ce conduce spre picături cu schimbare progresivă de culoare, ultima verde, sugerând reducerea glicemiei

🧮 Ce este factorul de sensibilitate și cum îl calculez?

Factorul de sensibilitate la insulină (ISF) îți spune cu câte mg/dl scade glicemia ta pentru fiecare unitate de insulină rapidă [1]. De exemplu, un factor de 54 înseamnă că o unitate de insulină scade glicemia cu 54 mg/dl (3 mmol/L). Pentru calcul aproximativ, folosește regula 1800 împărțit la doza totală de insulină pe toată ziua (pentru analogi rapizi) [1].

Dacă folosești 40 unități în total pe zi, factorul tău ar fi aproximativ 1800÷40=45 mg/dl (2,5 mmol/L). Acest calcul oferă doar un punct de start. Factorul real diferă pe ore și se determină prin testare [2]. Ca și raportul insulină-carbohidrați, ISF poate varia pe parcursul zilei. Majoritatea pacienților au sensibilitate mai mare noaptea (o unitate scade glicemia mai mult) și mai mică dimineața [3].

💉 Cum corectez o glicemie mare?

Pentru corecție, calculează: (glicemia actuală - glicemia țintă) ÷ factorul de sensibilitate = unități necesare [4]. Dacă ai 250 mg/dl (13,9 mmol/L), ținta ta e 100 mg/dl (5,6 mmol/L) și factorul e 50, calculezi: (250-100)÷50=3 unități. Rotunjește la cea mai apropiată jumătate de unitate pentru stilou sau 0,1 pentru pompa de insulină.

Verifică întotdeauna insulina activă (IOB = „insulin on board") înainte de corecție pentru a evita suprapunerea dozelor [5]. Majoritatea insulinelor analog rapid acționează patru ore [6]. Dacă ai făcut o corecție acum două ore, mai ai aproximativ 40% din acea doză activă deoarece se consumă mai repede inițial și mai lent ulterior. Noaptea, administrează doar 50% din corecția calculată pentru o situație din timpul zilei (sau folosește un ISF mai mare, special pentru noapte), dar acest procent ar trebui ajustat individual cu medicul tău în funcție de istoricul tău de hipoglicemii nocturne [3]. Nu face corecții agresive înainte de sport sau când intenționezi să bei alcool.

🌅 De ce diferă răspunsul la corecție pe parcursul zilei?

Sensibilitatea la insulină variază pe parcursul zilei [3]. Ești mai rezistent la acțiunea insulinei dimineața din cauza secreției crescute de hormoni de „contrareglare", cum ar fi cortizol, glucagon, hormon de creștere [7]. Ești mai sensibil la acțiunea insulinei după-amiaza și noaptea. Factorul de sensibilitate poate fi 30 dimineața și 60 noaptea pentru aceeași persoană [2]. Activitatea fizică crește sensibilitatea la insulină pentru 24 de ore [8], iar stresul sau boala o scad [9].

Testează factorul separat pentru diferite momente ale zilei, dimineață (6-12), după-amiază (12-18), seară (18-24) și noapte (24-6) [2]. Mulți pacienți folosesc pompele tocmai pentru a programa factori de sensibilitate la insulină diferiți, automat, pe parcursul zilei.

🚫 Când nu trebuie să fac corecție?

Nu face corecții în primele 1-2 ore după masă [5]. În acest interval insulina de masă încă acționează puternic și riști o hipoglicemie prin supraacumulare de insulină. Evită corecțiile înainte de a face sport [8], când ai consumat alcool sau când glicemia are săgeată de scădere rapidă pe senzor.

Noaptea, fii foarte prudent cu dozele de corecție [3]. Folosește doar jumătate din doza calculată și doar pentru glicemii peste 180 mg/dl (10 mmol/L). În caz de boală, corecțiile pot fi ineficiente din cauza hormonilor de stres [9]. În acest caz poate fi nevoie de doze mai mari și mai frecvente [10]. Evită să faci corecții când nu poți monitoriza glicemia în următoarele ore sau când ești singur fără posibilitate de ajutor în caz de hipoglicemie.

⬇️ Cum evit hipoglicemia după corecție?

Calculează corect insulina activă înainte de o nouă corecție [5]. Majoritatea calculatoarelor din pompe fac asta automat. Dacă ai pen de insulină, consideră că după o oră mai ai 75% din insulina analog rapid încă activă, după două ore 40%, după trei ore 20% [6]. Nu face corecții pentru glicemii sub 150 mg/dl (8,3 mmol/L), mai ales dacă mai ai insulină activă la bord. Folosește factorul de sensibilitate testat și ajustează-l periodic.

Verifică glicemia la două ore după corecție. Dacă ai hipoglicemii frecvente după corecții, factorul tău e prea agresiv și ar trebui probabil crescut cu 18 mg/dl (1 mmol/L) [1]. Ține cont de săgețile de trend pe CGM. Dacă glicemia scade deja, așteaptă să se stabilizeze. Păstrează întotdeauna carbohidrați rapizi la îndemână când faci corecții, mai ales noaptea.

Cât aștept între corecții?

Așteaptă două ore între corecții pentru insulina analog rapid [5]. E nevoie de două ore pentru a estima efectul complet al unei doze și a evita supraacumularea de insulină. Insulina analog rapid are vârf de acțiune la o oră dar continuă să acționeze patru ore [6]. Corecțiile prea frecvente sunt o cauză importantă de hipoglicemii severe, deoarece doza anterioară este încă activă și se suprapune cu noua doză [5].

Excepție fac doar glicemiile de peste 300 mg/dl (16,7 mmol/L), mai ales cu cetone pozitive în urină [10]. În acest caz poți face corecții din oră în oră, cu urmărire atentă a evoluției glicemiei. Dacă ai o pompă de insulină, calculatorul ei ține cont automat de insulina activă, dacă îl folosești [4]. Urmărește și folosește trendul glicemiei afișat de senzorul de glicemie pentru a estima mai bine dozele de corecție.

👶 Factorul de sensibilitate se schimbă cu vârsta?

Da, sensibilitatea la insulină se modifică semnificativ cu vârsta [11]. Copiii mici sunt foarte sensibili la insulină, adolescenții la pubertate devin rezistenți din cauza hormonilor sexuali și de creștere [12], iar adulții tineri revin la o sensibilitate moderată. După 50 de ani, sensibilitatea poate crește din nou, necesitând ajustări pentru a evita hipoglicemiile.

La pubertate, necesarul de insulină se poate dubla (factorul de sensibilitate scade), din cauza hormonilor de creștere și sexuali [11]. Fetele pot avea variații ciclice, cu menstruația. Ajustează factorul la fiecare câteva luni în perioada de creștere și ori de câte ori observi că nu mai funcționează bine corecțiile. Părinții copiilor cu diabet trebuie să fie mereu pregătiți pentru astfel de schimbări.

🔬 Cum testez factorul meu de sensibilitate?

Pentru o testare cât mai precisă, începe cu o glicemie stabilă peste 180 mg/dl (10 mmol/L), la minimum patru ore după ultimul bolus de masă [6]. Nu testa în zile cu sport [8], boală [10], stres major sau alcool. Fă corecția calculată și măsoară glicemia la fiecare oră pentru trei ore. Glicemia ar trebui să scadă treptat până aproape de țintă, fără a ajunge spre hipoglicemie.

Dacă glicemia scade prea mult (risc de hipoglicemie), factorul e prea mic și ar trebui crescut. Dacă nu scade suficient, factorul e prea mare și ar trebui scăzut [1]. Modificările ar putea fi de 10%, cu testarea rezultatului înainte de o nouă modificare. Testează factorul de corecție (de sensibilitate la insulină) în câteva zile diferite pentru mai multă siguranță în luarea deciziilor de modificare. Testează separat pentru diferite momente ale zilei [2]. Documentează atent glicemiile de start, doza de insulină, glicemiile ulterioare și alți factori care pot influența evoluțiile ei.

🤒 Ce fac când sunt bolnav și nu funcționează corecțiile?

În boală, hormonii de stres (cortizol, adrenalină) cresc glicemia și reduc sensibilitatea la insulină [9]. Factorul tău de corecție obișnuit poate ajunge temporar chiar la jumătate. În această perioadă trebui să te aștepți la corecții mai agresive (150% din doza normală) și repetate mai des (la 1-2 ore) [10]. Verifică corpii cetonici dacă glicemia persistă peste 250 mg/dl (13,9 mmol/L) de peste trei ore sau mai devreme dacă ai simptome. Dacă sunt prezenți, necesarul de insulină crește și mai mult [10].

Hidratează-te cât mai bine, monitorizează glicemia la fiecare 1-2 ore și nu opri niciodată insulina bazală, chiar dacă nu mănânci [10]. Stabilește cu medicul un protocol pentru zile de boală. Dacă glicemia rămâne peste 320 mg/dl (20 mmol/L) mai mult de șase ore cu corecții repetate, ai corpi cetonici în titru mare și greață importantă (sau vărsături), mergi la urgență deoarece poți avea cetoacidoză diabetică.

De ce uneori corecția nu scade glicemia?

Corecția poate eșua din mai multe motive. Verifică dacă insulina s-a deteriorat (expunere la temperaturi extreme, expirare, aspect modificat) și să nu fie injectată în zone cu lipodistrofie care absorb imprevizibil [13]. Alte motive includ o infecție sau inflamație semnificativă (cresc hormonii de stres) [9] sau setul de pompă e ocluzionat (canula s-a îndoit).

Verifică întâi insulina (aspect, dată expirare), locul de injecție (rotație, lipodistrofie) [13], tehnica (adâncime, scurgeri). Consideră factorii fiziologici cum ar fi stres acut [9], începutul menstruației, medicamente (corticoizi), fenomenul zorilor exagerat [7]. Dacă totul pare normal, dar corecțiile eșuează constant, crește temporar factorul și consultă medicul tău.

📚 Referințe

  1. Davidson PC, Hebblewhite HR, Steed RD, Bode BW. Analysis of guidelines for basal-bolus insulin dosing: basal insulin, correction factor, and carbohydrate-to-insulin ratio. Endocr Pract. 2008;14(9):1095-101. PubMed
  2. Hegab AM. Diurnal Variation of Real-Life Insulin Sensitivity Factor Among Children and Adolescents With Type 1 Diabetes Using Ultra-Long-Acting Basal Insulin Analogs. Front Pediatr. 2022;10:854972. PubMed
  3. Hinshaw L, Dalla Man C, Nandy DK, et al. Diurnal pattern of insulin action in type 1 diabetes: implications for a closed-loop system. Diabetes. 2013;62(7):2223-9. PubMed
  4. Gross TM, Kayne D, King A, Rother C, Juth S. A bolus calculator is an effective means of controlling postprandial glycemia in patients on insulin pump therapy. Diabetes Technol Ther. 2003;5(3):365-9. PubMed
  5. Heise T, Meneghini LF. Insulin stacking versus therapeutic accumulation: understanding the differences. Endocr Pract. 2014;20(1):75-83. PubMed
  6. Home PD. The pharmacokinetics and pharmacodynamics of rapid-acting insulin analogues and their clinical consequences. Diabetes Obes Metab. 2012;14(9):780-8. PubMed
  7. Trümper BG, Reschke K, Molling J. Circadian variation of insulin requirement in insulin dependent diabetes mellitus the relationship between circadian change in insulin demand and diurnal patterns of growth hormone, cortisol and glucagon during euglycemia. Horm Metab Res. 1995;27(3):141-7. PubMed
  8. Borghouts LB, Keizer HA. Exercise and insulin sensitivity: a review. Int J Sports Med. 2000;21(1):1-12. PubMed
  9. Yaribeygi H, Maleki M, Butler AE, Jamialahmadi T, Sahebkar A. Molecular mechanisms linking stress and insulin resistance. EXCLI J. 2022;21:317-334. PubMed
  10. Laffel L. Sick-day management in type 1 diabetes. Endocrinol Metab Clin North Am. 2000;29(4):707-23. PubMed
  11. Chowdhury S. Puberty and type 1 diabetes. Indian J Endocrinol Metab. 2015;19(Suppl 1):S51-4. PubMed
  12. Hannon TS, Janosky J, Arslanian SA. Longitudinal study of physiologic insulin resistance and metabolic changes of puberty. Pediatr Res. 2006;60(6):759-63. PubMed
  13. Heinemann L. Insulin absorption from lipodystrophic areas: a (neglected) source of trouble for insulin therapy? J Diabetes Sci Technol. 2010;4(3):750-3. PubMed