📘 Tipuri de insulină disponibile

Insulina analog rapid (de ex. aspart, lispro, glulisine) începe să acționeze în cinci minute după injectare, atinge efectul maxim în o oră și durează patru ore. O folosești pentru a acoperi mesele și pentru a corecta glicemiile mari. Insulina analog lent sau bazală (de ex. glargine, detemir) începe să acționeze în două ore și menține un nivel constant de insulină în sânge pentru 12-42 de ore, în funcție de tip.

Insulina rapidă încearcă să imite răspunsul pancreasului la mâncare, în timp ce insulina lentă înlocuiește producția continuă de insulină pe care pancreasul tău nu o mai poate face. Ai nevoie de ambele tipuri de insulină pentru un control bun. Insulina lentă te ajută între mese și noaptea, iar cea rapidă gestionează creșterile glicemiei când mănânci.

Pentru mese folosești insulină analog rapid sau ultrarapid. Acestea încep să lucreze în cinci minute (ultrarapidele în trei minute), așa că le faci chiar înainte de masă dacă ai glicemia bună. Doza depinde de câți carbohidrați vei mânca și de raportul tău insulină-carbohidrați.

Nu folosești niciodată insulină lentă pentru mese deoarece nu acționează suficient de repede și nu poate gestiona creșterea rapidă a glicemiei după o masă. Dacă ai doar insulină umană regular, aceasta începe să acționeze în 30 de minute, așa că trebuie făcută cu minim 30 de minute înainte de masă.

Insulina bazală este insulina lentă care îți menține glicemia stabilă în absența meselor. O consideri antidot de zahărul făcut de ficat. Se face o dată pe zi, de obicei la aproximativ aceeași oră. Aceasta reprezintă aproximativ 50% din necesarul tău total zilnic de insulină. Acest procent poate varia însă foarte mult, în funcție de particularitatea ta.

Momentul din zi al administrării în general nu este foarte important. În general insulina bazală se face seara pentru comoditate. Uneori se face dimineață, ideea fiind că dacă durata de acșiune este la limita a 24 de ore se poate obține astfel un risc mai mic de hipoglicemie peste noapte, pe coada de acțiune a insulinei. Insulina bazală este esențial să o continui chiar și când nu mănânci nimic.

Da, deși toate insulinele rapide sau toate cele lente au acțiuni similare, există diferențe subtile între diversele tipuri de insulină din aceeași categorie. Analogii ultrarapizi (lispro-aabc și fiasp) întră în acțiune mai repede și au un vârf de acțiune cu 15 minute mai devreme comparativ cu analogii rapizi clasici (lispro, aspart, glulisine). La insulinele lente, degludec și glargin U300 au un profil de acțiune mai plat și consecutiv un risc de hipoglicemie nocturnă mai mic comparativ cu glargine U100.

Diferențele individuale contează și ele. Unele persoane absorb mai bine o anumită marcă sau au mai puține reacții adverse la locul de injectare. Dacă schimbi marca, monitorizează atent glicemiile în primele zile deoarece poți avea nevoie de mici ajustări ale dozelor, chiar dacă păstrezi aceeași categorie de insulină. Prețurile și disponibilitatea în farmacii pot de asemenea varia între diversele mărci de insulină.

Analogii de insulină sunt versiuni modificate genetic ale insulinei umane, create pentru a avea proprietăți noi. Molecula de insulină umană este modificată prin schimbarea unor aminoacizi, ceea ce face ca insulina să acționeze fie mai rapid (analogi rapizi), fie mai lent și mai constant (analogi lenți). Aceste modificări nu afectează capacitatea de a scădea glicemia, doar debutul, vârful și durata de acțiune.

Aproape toate insulinele moderne sunt analogi. Avantajele față de insulina umană includ acțiune mai predictibilă, risc mai mic de hipoglicemie și flexibilitate mai mare în orarul meselor. Analogii sunt mai scumpi decât insulina umană, dar în genral sunt compensați total sau cel puțin parțial pentru persoanele cu diabet de tip 1.

Insulina umană are exact aceeași structură ca insulina produsă natural de pancreas, fiind fabricată prin inginerie genetică folosind bacterii sau drojdii. Insulina umană rapidă (regular) acționează mai lent decât analogii rapizi. Efectul ei începe în 30 de minute are un vârf la trei ore și durează șase ore. Insulina umană NPH (intermediară) are un vârf de acțiune la șase ore și durează 12 ore. Insulina NPH se retrage treptat din practica de zi cu zi, fiind înlocuită de analogii lenți.

Analogii de insulină au molecule ușor modificate pentru proprietăți superioare, absorbție mai predictibilă și risc mai mic de hipoglicemie. Cu insulină umană trebuie să fii mai rigid cu orarul meselor și ai nevoie de gustări obligatorii. Analogii oferă mult mai multă flexibilitate la mese. Totuși, insulina umană funcționează bine, este utilă pentru administrarea intravenoasă (de ex. cetoacidoză) și este mai ieftină.

Alegerea depinde de stilul tău de viață, programul meselor, activitatea fizică și răspunsul individual. Copiii și adolescenții beneficiază cel mai mult de analogi datorită imprevizibilității meselor și activității. Standardul actual este de a asocia un analog cât mai lent cu unul cât mai rapid.

Discută cu diabetologul despre opțiuni și fii pregătit pentru o perioadă de testare. Factori precum viteza de absorbție la locurile tale de injectare, tendința spre hipoglicemii nocturne sau fenomenul zorilor influențează alegerea. Nu există "cea mai bună" insulină universal. Cea potrivită pentru tine este cea care îți oferă cel mai bun control cu cele mai puține hipoglicemii.

Insulina ultrarapidă (fiasp, lispro-aabc) este o versiune îmbunătățită a analogilor rapizi care începe să acționeze în doar 3 minute. De fapt conține cam aceeași insulină dar cu „aditivi”, care accelerează absorbția. Uneori, poți să administrezi acest tip de insulină când începi să mănânci sau până la 20 de minute după începutul mesei, oferind astfel o flexibilitate mai mare.

Este utilă în special pentru mesele cu carbohidrați simpli, care cresc rapid glicemia, pentru corecții ale hiperglicemiei sau când nu știi exact cât vei mânca. Analogii ultrarapizi sunt ideali pentru a fi folosiți în pompele de insulină, unde răspunsul rapid îmbunătățește controlul postprandial.

Da, poți schimba tipul de insulină, dar schimbarea trebuie făcută sub supraveghere medicală, cu monitorizare atentă. Când schimbi, de exemplu, de la glargine U100 la glargine U300 doza de insulină va crește în general pentru a obține același efect. La trecerea de la analogi rapizi la ultrarapizi, dozele inițiale pot fi similare. Monitorizează glicemia mai frecvent (7-10 teste/zi) în primele două săptămâni după o astfel de schimbare.

Notează orice diferențe în control sau posibile reacții adverse. Schimbarea insulinei bazale necesită în general mai multă atenție deoarece afectează în special glicemiile din timpul nopții. Păstrează un jurnal detaliat și comunică frecvent cu medicul tău.

Nu există o insulină "cea mai bună" pentru toți. Alegerea optimă depinde de nevoile tale individuale, stilul de viață și răspunsul corpului tău. Pentru majoritatea persoanelor cu diabet de tip 1, combinația de analogi moderni (ultrarapid + bazal de lungă durată) oferă cel mai bun control glicemic și calitate a vieții.

Ce contează cel mai mult este cum folosești insulina aleasă. Trebuie să ai un timing corect la mese, alegere precisă a dozei și ajustări frecvente. O persoană bine educată poate obține un control excelent chiar și cu insulină umană regular. Aceeași persoană s-ar descurca însă încă și mai bine cu un tratament modern. Cea mai bună insulină pentru tine este cea care îți permite să atingi țintele glicemice cu minimum de hipoglicemii și maximum de flexibilitate în viața zilnică.

Nu, insulina nu poate fi administrată oral, sub formă de pastile deoarece este o proteină, care este distrusă de sucurile digestive din stomac și intestin. Au existat multe încercări de a crea insulină orală, dar protejarea moleculei și absorbția predictibilă rămân provocări majore. Cercetările continuă cu formulări speciale și diverse tehnologii de încapsulare.

Orice "pastile pentru diabet" pe care le vezi la alți pacienți sunt pentru diabetul de tip 2 și nu conțin insulină. Ele sunt medicamente care fie stimulează pancreasul să producă mai multă insulină (imposibil în tipul 1), fie îmbunătățesc sensibilitatea la insulină. Pentru diabetul de tip 1, singurele opțiuni curente disponibile în general peste tot sunt injecțiile subcutanate sau pompele de insulină. Insulina inhalabilă există în SUA, dar deocamdată nu în Europa.