📘 Raportul insulină-carbohidrați

Raportul insulină-carbohidrați (ICR) îți spune o unitate de insulină rapidă câte grame de carbohidrați acoperă [1]. De exemplu, un raport de 10 înseamnă că o unitate de insulină acoperă zece grame de carbohidrați. Acest raport îți permite să calculezi mai exact câtă insulină îți trebuie pentru o masă, indiferent de mărimea ei. Astfel, pentru 50g carbohidrați cu un raport ICR de 10, ai nevoie de 5 unități (fără corecție).

Raportul variază mult între persoane și la aceeași persoană între diversele momente ale zilei [2]. Majoritatea pacienților au nevoie de mai multă insulină dimineața din cauza hormonilor de contrareglare (sau de pubertate dacă e cazul) [3]. Nevoia de insulină de la prânz este în general mai mică cu 30-50% față de cea de dimineață. Raportul ICR corect îți readuce glicemia la două ore după masă la nivelul inițial, fără risc de hipoglicemie [4].

Numără carbohidrații totali din masă (citind etichete, cântărind alimente, folosind tabele nutriționale sau aplicații), apoi împarte la raportul tău insulină-carbohidrați [1]. Pentru 60g carbohidrați cu raport ICR de 12, calculezi 60 / 12 = 5 unități. Rotunjește la cea mai apropiată jumătate de unitate dacă folosești stilou sau la 0,1 unități cu pompa.

Ia în considerare și glicemia de dinainte de masă. Dacă e peste ținta ta, adaugă o corecție. Dacă e sub țintă, scade puțin din doză. Consideră și factori ca activitatea fizică planificată, grăsimea și proteinele din masă (pot necesita bolus extins pe pompă) [5], alcoolul consumat sau o altă afecțiune acută. Cu timpul vei estima rapid dozele pentru mese, chiar și fără calcule detaliate.

Începe cu citirea etichetelor. Caută "carbohidrați totali" nu "din care zaharuri" [6]. Pentru alimente fără etichetă, cântărește porția și folosește tabele nutriționale sau aplicații (MyFitnessPal, Foodvisor, Carbs&Cals). Pentru alimente preparate acasă, calculează carbohidrații din fiecare ingredient și împarte la numărul de porții. Învață să estimezi vizual porțiile din alimentele utilizate frecvent.

Fii atent și la fibre. Dacă sunt peste 5g, scade jumătate din ele din totalul de carbohidrați. Pentru restaurant, multe lanțuri publică informații nutriționale online. Învață echivalențe utile. De exemplu o felie de pâine are în general 15g de glucide, o cană de lapte 12g, iar un măr mediu 20-25g. Acceptă că estimarea nu va fi perfectă [7]. Țintește o acuratețe de ±10g pentru mesele tale obișnuite [8].

Da, este normal și frecvent ca raportul să difere pe parcursul zilei [2]. Majoritatea persoanelor au nevoie de până la 50% mai multă insulină pe gram de carbohidrat la micul dejun (fenomenul zorilor, hormoni contra-reglatori) [3]. Raportul ICR poate fi de exemplu 8 dimineața, 12 la prânz și 10 seara. Dacă mesele sunt mai mari, unele persoane au nevoie de rapoarte diferite pentru carbohidrați simpli versus complecși [9].

Pentru a identifica rapoartele tale, testează sistematic evoluția glicemiilor după o masă. Mănâncă o masă cu carbohidrați cunoscuți când glicemia de start este în țintă și fără alte variabile cum ar fi sport sau stres. Măsoară glicemia la o oră și la două ore după masă pentru câteva zile [4]. Dacă sunt peste țintă, raportul e prea mare. Dacă ai hipoglicemie, e prea mic. Ajustează cu două puncte și retestează câteva zile.

Raportul este corect dacă glicemia la două ore după masă revine la ±30 mg/dl (1,7 mmol/L) față de valoarea de start, fără hipoglicemie la trei ore [4]. Pentru o testare mai precisă începe cu glicemia în țintă, mănâncă o masă cu carbohidrați bine calculați, fără grăsimi sau proteine excesive [5], evită activitatea fizică pentru următoarele patru ore și nu face corecții în acest interval.

Testează fiecare moment al zilei separat, repetând testul de cel puțin trei ori pentru confirmare [10]. Dacă glicemia la două ore e constant peste 150 mg/dl (8,3 mmol/L), scade raportul cu un punct. Dacă ai tentindță la hipoglicemie la două ore, crește raportul. Documentează totul într-un jurnal pentru a vedea tipare. Nu testa în zile atipice (boală, stres major, menstruație).

Raportul se poate modifica în timp din multe motive, cum ar fi schimbări de greutate (scăderea în greutate îmbunătățește sensibilitatea la insulină), nivelul de activitate fizică (exercițiul fizic regulat crește sensibilitatea) [11], vârsta (pubertatea scade sensibilitatea), durata diabetului (pierderea progresivă a celulelor beta reziduale), medicamente concomitente și schimbări hormonale.

Sezonul poate de asemenea avea o influență [12]. Unii pacienți au nevoie de mai puțină insulină vara când sunt mai activi. Stresul cronic, boala sau infecțiile scad temporar sensibilitatea la insulină. Sarcina modifică dramatic necesarul de insulină. De aceea, reevaluează rapoartele la fiecare trei luni sau când observi tipare consistente de hiper sau hipoglicemii postprandiale. Ajustările sunt o parte normală din managementul diabetului zaharat.

MyFitnessPal are cea mai mare bază de date cu alimente, inclusiv multe produse românești și mâncăruri tradiționale. Carbs&Cals oferă fotografii cu porții pentru estimare vizuală. Foodvisor folosește AI pentru recunoaștere foto [13]. Fotografiezi mâncarea și aplicația estimează carbohidrații. mySugr și Diabetes:M integrează calculul carbohidraților cu un jurnal de diabet și un calculator de bolus de insulină.

Pentru restaurante, aplicațiile lanțurilor fast-food au informații nutriționale precise. Yuka scanează coduri de bare și oferă informații instant. FatSecret are rețete cu calcul automat pe porție. Majoritatea aplicațiilor permit crearea de mâncăruri și rețete personalizate pe care le folosești frecvent [14]. Alege aplicația care se potrivește stilului tău. Unii preferă simplitatea, alții vor funcții avansate.

Ideal, cântărești alimentele importante pentru acuratețe, mai ales la început când înveți porțiile [7]. După câteva luni, vei putea estima vizual porțiile utilizate frecvent, cu o eroare acceptabilă. Cântărește întotdeauna alimentele dense în carbohidrați, cum ar fi pâine, cartofi, paste, orez, cereale [8]. Pentru legume cu puțini carbohidrați (sub 5%), estimarea vizuală e suficientă.

Investește într-un cântar digital de bucătărie. Când mănânci în oraș, folosește experiența acumulată pentru estimare. Unele persoane preferă să mănânce porții standard pe care le-au memorat. Nu deveni obsedat de obținerea unei precizii perfecte. O eroare de ±10g carbohidrați e acceptabilă pentru majoritatea meselor [7].

Folosește experiența cu porții similare de acasă ca referință [8]. Majoritatea restaurantelor servesc porții standard. O felie de pizza are 30-40g, un burger 30-40g, o porție de cartofi prăjiți mici 25-30g. Cere informații nutriționale la restaurant. Multe restaurante le au disponibile. Pentru preparate complexe, descompune mental în ingrediente și estimează-le pe fiecare.

Aplică regula "mai bine mai mult decât mai puțin". Subdozarea insulinei duce la hiperglicemie prelungită, supradozarea se corectează mai ușor cu carbohidrați rapizi. Fotografiază mâncarea pentru o referință viitoare. Consideră că mâncarea de restaurant are adesea zaharuri ascunse în sosuri și dressinguri [7]. Măsoară glicemia la două ore și ajustează-ți estimarea pentru data viitoare când mănânci ceva similar [4].

Pentru preparate complexe, descompune în ingredientele principale și estimează carbohidrații din fiecare [6]. Pentru lasagna, poți considera de exemplu foi de paste + sos bechamel + sos de roșii + brânză. Ignoră ingredientele cu carbohidrați neglijabili (brânza, carnea). Pentru sosuri, asumă 10g carbohidrați per porție, dacă au gust dulce. Pentru supe cremă, consideră legumele, făina și laptele/smântâna. Grăsimea și proteinele din preparate complexe pot necesita insulină suplimentară [5].

Creează o bibliotecă personală de "rețete" în aplicația ta pentru mâncăruri frecvente [14]. Când gătești acasă, calculează o dată pentru întreaga tavă și împarte la porții. Pentru plăcinte sau prăjituri, calculează carbohidrații totali din făină, zahăr, fructe și împarte la numărul de felii. Cu timpul, îți vei dezvolta intuiția pentru combinații frecvente și nu vei mai calcula de la zero de fiecare dată.